Amplasată în sud-vestul României, lângă Drobeta Turnu Severin, pe malul stâng al Dunării, în apropierea marelui complex hidroenergetic de la Porțile de Fier, Uzina de apă grea ROMAG PROD este sucursală a Regiei Autonome Pentru Activități Nucleare (RAAN) și avea o capacitate de 360 tone/an, producând apă grea de cea mai bună calitate.
Cu ani în urmă, pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exporta apă grea în Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii și Germania. Sucursala ROMAG mai producea și apă superușoară, azot lichefiat, aer instrumental, apă demineralizată, apă potabilă, apă distilată și apă industrială. Uzina de lângă Drobeta Turnu-Severin, unicat în Europa, era totodată cel mai mare producător de apă grea din lume, România fiind singura țară din Europa care a dezvoltat o filieră nucleară de tip CANDU.
Astăzi, uzina de apă grea ROMAG PROD Drobeta Turnu Severin își trăiește agonia. Cu datorii de 200 milioane de euro, guvernul a decis să închidă unitatea şi a anunţat că va cumpăra apa grea, necesară eventualei deschideri a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, din Canada, unul dintre puţinele state care o mai produce.
Apa grea depozitată la ROMAG PROD depășește 1,2 miliarde euro!
Deşi la uzina de apă grea ROMAG PROD Drobeta Turnu activitatea a fost sistată, problemele persistă, pentru că nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu apa grea depozitată aici, a cărei valoare depășește 1,2 miliarde euro. Situaţia s-a complicat după ce, în 28 ianuarie 2016, RAAN a intrat în faliment, toate contractele urmând a fi denunţate, iar bunurile regiei – scoase la vânzare sau lichidate. Inclusiv contractele de depozitare a apei grele… Iar proprietarii de drept ai acesteia, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – ASNRSPS şi NUCLEARELECTRICA SA nu dau semne că au vreo soluţie pentru preluarea în siguranţă a produsului. Tehnic, este vorba de câteva sute de butoaie care trebuie menţinute la o temperatură constantă (peste temperatura de îngheţ) şi care trebuie verificate periodic pentru a confirma calitatea produsului, fiind posibile unele procese de coroziune.
Situaţia nu a apărut peste noapte, fiind cunoscută încă din 2014, când fostul premier Victor Ponta a vizitat platforma RAAN, vizită în urma căreia în martie 2015 guvernul a aprobat memorandumul „Măsuri în vederea opririi controlate a producţiei de apă grea (D2O) la RAAN„, unde se face referire inclusiv la managementul apei grele post-închidere controlată: ”proiectantul general al unităţilor de producere a apei grele – Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară (RATEN) –-Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Operaţiuni Nucleare (CITON) a studiului de impact impus de oprirea controlată a producţiei de apă grea şi a proiectului pentru managementul apei grele, post închidere controlată, pentru toată perioada de operare a unităţilor 1 – 4 de la CNE Cernavodă în cadrul programului nucleu de cercetare-dezvoltare derulat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice”.
Dar lucrurile par să fi rămas la acest stadiu, al unei reglementări de guvern care nu-și produce efectele. De ce niciuna dintre instituțiile (Ministerul Energiei – forul titular al RAAN respectiv Ministerul de Interne – forul titular al ANRSPS) care ar trebui să rezolve problema managementului apei grele după oprirea RAAN nu face nimic e de neînțeles.
Singura explicație logică pentru care nimeni nu mai pare interesat de ceea ce se întâmplă la RAAN ar putea fi neatractivitatea bugetului, care nu mai permite firmelor clientelare accesul la banii publici. În perioada în care de la București, din ministere, se alocau sume importante din buget, RAAN era ca mierea pentru muște pentru firmele cărora directorii numiţi pe criterii clientelare le plateau pentru contractele cu firmele baronilor locali. Acum, când bani nu mai sunt, nimeni nu vrea să aibă de-a face cu această regie, fiind probabil mai eficient să dai avize pentru energiile regenerabile sau să participi la seminarii în țări exotice. – PROMPT MEDIA
