Dacă ne uităm la abilitatea de a produce „valoare adăugată”, în anul 2019, România a ieșit din grupul țărilor codașe ale Europei și a intrat în grupul țărilor-speranță ale continentului.
Performanța sa este cu atât mai lăudabilă cu cât Uniunea Europeană începe să fie marcată de discrepanțe din ce în ce mai mari. Deși cele mai importante fonduri cheltuite de Comisia Europeană sunt fondurile pentru coeziune, tocmai coeziunea începe să lipsească naţiunilor europene, scrie Petrișor Peiu pe Spotmedia.ro.
Uniunea Europeană are 10 țări bogate și performante, cu o populație și ea bogată și cu mare putere de cumpărare. Acestea sunt cele 10 națiuni europene care au un PIB/locuitor mai mare decât media Uniunii Europene: Luxemburg, Irlanda, Danemarca, Olanda, Austria, Suedia, Germania, Belgia, Finlanda și Franța – în această ordine.
Urmează un grup de opt state cu un nivel de peste 85% din media Uniunii Europene: Malta, Italia, Republica Cehă, Slovenia, Lituania, Cipru, Estonia și Spania, în ordinea aceasta.
Grupul de șase state care au un PIB/locuitor de aproximativ trei sferturi din media europeană este compus din șase națiuni: Portugalia, Polonia, Ungaria, Letonia, România și Slovacia, în ordinea scrisă aici.
Grupul săracilor din UE are doar trei state, cele cu indicatorul de performanță globală PIB/locuitor mai mic de două treimi din media Uniunii: Grecia, Croația și Bulgaria.
Paradoxal, Europa începe să își piardă coeziunea tocmai în momentul în care Estul și Vestul încep să se suprapună.
În toată contemporaneitatea extinsă, de după cel de-Al Doilea Război Mondial adică, Germania, Franța și Italia, de exemplu, aveau puteri comparabile de a produce valoare.
Iar de câțiva ani au început să se depărteze una de alta, Germania ajungând să fie aibă o economie „mai bună” cu o zecime decât cea franceză și cu un sfert decât cea italiană.
După mai puțin de două decenii în formula actuală și după două crize trăite împreună, Estul fost comunist glisează către Vest, se apropie de Vest: cehii îi egalează pe italieni.
Deja jumătate din statele estice au depășit Spania și Portugalia și toată lumea, cu excepția bulgarilor, i-a depășit pe greci. Lumea mediteraneană se afundă, încet dar sigur, spre sărăcie și sub-performanță.
Iar România noastră, pe care o criticăm zilnic și din care au plecat patru milioane de oameni, ei bine, România scapă definitiv de pozițiile ultime din clasamentul european, detașându-se, pentru al doilea an consecutiv de trio-ul codașelor (Grecia, Croația și Bulgaria) și consolidându-și avansul față de Slovacia.
Din 2019 începând, România a intrat în altă grupă valorică europeană, ieșind din zona subsolului continental!
Cei care produc mai mult au bani și consumă mult, numai că sunt națiuni europene care consumă mult peste ceea ce produc: italienii consumă cam 97% din media UE, deși nu produc decât 94% din media valorii adăugate a Uniunii, lituanienii și ciprioții produc doar 87% din media Uniunii, dar consumă 96%, respectiv 98% din media continentală. Și portughezii și polonezii stau mai bine în clasamentul consumului decât în cel al producției, în vreme ce românii se dovedesc și ei mari consumatori, cu 79% consum din media UE și cu 72% valoare adăugată produsă față de media Uniunii.
Evident că și cele trei codașe ale UE consumă mai mult decât produc, cu o mențiune specială pentru greci care au un consum de 78% din media Uniunii față de o valoare adăugată produsă de doar 64% din media aceleiași UE!
Dar cine sunt frugalii continentului?
Mai întâi luxemburghezii (131% la consum, 266% la producție), irlandezii (94% la consum față de 211% la valoarea adăugată) și ungurii (69% la consum și 74% la valoarea adăugată).
Am avea suficiente motive să ne desfacem o sticlă de șampanie și să savurăm imaginea unei Europe a discrepanțelor, dar căreia noi ne-am adaptat și pe care o impresionăm cu ritmurile noastre de creștere.
Totuși, cele mai bune situări ale României de până acum nu depășeau nivelul de două treimi din media Vestului (63% în 1913 și aproximativ 65% între 1975 și 1977), iar față de Slovacia actuală am avut toată istoria un handicap serios.
Dar nu ar fi corect să ne amăgim pe noi înșine.
Țara are încă multe deficiențe. Țara nu are o infrastructură la nivel european și nu are, încă, puterea de a-și prelucra propriile resurse, mai cu seamă pe cele energetice. Dar, înainte de toate, nu are încă o structură „europeană”. Și distanța față de specificul continental se poate măsura în mod concret. – pe larg în spotmedia.ro.
