Cu împrumutul extern de trei miliarde de euro luat de Ministerul Finanţelor în martie, România va depăşi din nou, după şapte ani, o datorie externă de peste 100 miliarde de euro.
Vineri, BNR a publicat datele statistice legate de balanţa de plăţi a României (relaţia cu exteriorul, intrări şi ieşiri de valută) şi situaţia externă a României, adică datoria statului şi a sectorului privat, datorie externă pe termen lung şi pe termen scurt. Ce mi-a atras atenţia este că datoria externă totală a României a crescut la 99,6 miliarde de euro în februarie 2019, cu 1,2 miliarde de euro mai mult decât la finalul lui 2018, dezvăluie Cristian Hostiuc pe zf.ro.
Cu împrumutul pe care l-a luat Ministerul Finanţelor de trei miliarde de euro de la finalul lunii martie, România va depăşi din nou o datorie externă de 100 de miliarde de euro, nivel unde era la nivelul lui 2012, când soldul era de 100, 875 miliarde de euro. Atunci încă mai duceam în spate 8 miliarde de euro din datoria către FMI luată în 2009, la începutul crizei.
Din 2012, datoria externă a scăzut până în 2015 de la 100,8 miliarde de euro la 90,4 miliarde de euro, iar de atunci a reînceput să crească, ajungând la 98,4 miliarde de euro la finalul lui 2018 şi 99,6 miliarde de euro la finalul lui februarie 2019.
Este adevărat că din 2012 până în 2018, PIB-ul României a crescut de la 132 de miliarde de euro la 202 miliarde euro, ceea ce a făcut ca datoria externă să se reducă ca pondere în PIB de la 75%, la 48%.
Între timp a crescut datoria internă a statului de la 90 de miliarde de lei la finalul lui 2012, la 160 miliarde de lei la finalul lui 2018, pentru că dobânzile la împrumuturile în lei s-au redus de la 6% la 1% sau chiar sub, în 2016-2017.
Între timp, dobânzile la lei au crescut din nou, depăşind chiar 5% la împrumuturile pe 10 ani, iar creşterea inflaţiei la 4% în martie va însemna dobânzi şi mai mari.
Revenind la datoria externă a României, de 99,6 miliarde de euro la finalul lunii februarie, 68 de miliarde de euro este datorie pe termen lung şi 31,3 miliarde de euro este datorie pe termen scurt.
Ca să mergem mai departe, din 99,6 miliarde de euro datorie totală, statul are o datorie de numai 34,7 miliarde de euro, iar restul de 64,9 este datorie privată, a noastră/ a voastră, pe care am făcut-o în ani şi o alimentăm în fiecare zi.
În 2018, deficitul de cont curent a fost de 9 miliarde de euro, provenit în cea mai mare parte din deficitul comercial de 15 miliarde de euro, diferenţa dintre importuri şi exporturi.
Pe de o parte, Ministerul Finanţelor se împrumută în euro pentru a finanţa deficitul bugetar şi a refinanţa datoria externă şi internă actuală, în timp ce noi/voi, cu fiecare import mai adăugăm câteva sute şi miliarde la datoria externă.
În februarie, în numai două luni din an, importurile sunt mai mari decât exporturile cu 1 miliard de euro, de patru ori mai mult decât în 2016.
Chiar dacă datoria externă a României ca procent din PIB s-a redus, revenirea ei peste 100 de miliarde de euro atrage atenţia.
Ce atrage atenţia deja şi mai mult, este creşterea datoriei externe pe termen scurt de la 20 de miliarde de euro la finalul lui 2012, la 31 de miliarde de euro în februarie 2019, iar acest trend nu se va opri aşa uşor în lipsa unor corecţii.
Această datorie pe termen scurt este „plătită” de rezervele valutare ale BNR: 72, 8% din aceste rezerve valutare sunt deja mâncate de datoria externă pe termen scurt, o poziţie nu tocmai liniştitoare pentru România.
Tot ca o comparaţie, datoria externă a statului a crescut de la 22,3 miliarde de euro în 2012, la 34,7 miliarde de euro la finalul lui februarie 2019.
Datoria externă pe termen scurt aparţine sectorului privat, reprezentând cel mai mult activitatea comercială şi mai puţin cea de investiţii, adică noi facem datorie externă pentru importuri, iar statul face datorie externă prin împrumuturi externe pentru a finanţa pensiile şi salariile pentru că investiţiile publice pot fi numărate pe degete.
