Prof. univ. dr. Daniel David: Eu voi vota pentru partidul care s-a angajat și poate să modernizeze psihocultural România
Împrumutând o metaforă din filosofia științei, România se află astăzi într-o criză paradigmatică psihoculturală. Altfel spus, există acum în țară o luptă strânsă între paradigma psihoculturală veche și paradigma psihoculturală modern, scrie prof. univ. dr. Daniel David pe blogul său danieldavidubb.wordpress.com.
Paradigma psihoculturală veche este reprezentată dominant de colectivism (grupul este mai important ca persoană, accentuându-se omogenitatea, în dauna diferențierilor, și interesul grupului), concentrarea puterii (puțini conduc mulți, iar autoritatea este reprezentată de „șefi”), frica de incertidudine și modelarea comportamentului social mai ales prin pedepse și vânarea greșelilor.
România modernă este reprezentată de autonomia indivizilor (grupul este constitui pe bază de valori comune ale persoanelor autonome, servind emanciparea acestora și binele comun), descentralizarea puterii (puterea socială este distribuită în zone care se controlează reciproc și nimeni nu o poate concentra autoritar, autoritatea fiind mai ales în logică de reprezentare), îmbrățișarea incertitudinii cu curaj ca oportunitate și modelarea comportamentului social și prin recompense.
O paradigmă psihoculturală nu este bună sau rea în sine, dar devine mai utilă sau mai puțin utilă în funcție de proiectul de dezvoltare a țării și de strategia geopolitică a acesteia. Evident, paradigma psihoculturală modernă este mai congruentă cu spațiul Uniunii Europene și al NATO, la care am aderat de bunăvoie. Paradigma psihoculturală colorează toate segmente vieții sociale, de la grădiniță, până la parlamentul unei țări. De aceea este important să știm ce dorește acum țara! Să nu lăsăm această criză psihoculturală să fie menținută și/sau influențată doar de cei puțini care vor merge la vot și/sau de vocea celor care strigă cel mai tare.
Evident, eu voi vota pentru partidul care s-a angajat și poate să modernizeze psihocultural România, pentru că vreau să văd țara un actor important în Uniunea Europeană/NATO, măcar la nivelul teritoriului/populației, și pentru că astfel putem obține instituții puternice congruente cu cele vestice și bunăstare pentru oameni. Pentru partidul care a făcut din educație/cercetare, dacă nu mereu nucleu principal al reformei, prioritate fundamentală. Numai educația de calitate poate asigura buni specialiști și buni cetățeni pentru țară și profesori care să ne educe adecvat noile generații. Numai cercetarea, în legătură strânsă cu învățămăntul superior, poate genera cunoaștere avansată cu potențial inovativ, care să asigure competitivitate țării și bunăstare oamenilor, evitându-se situația în care România devine o „colonie științifică/tehnologică”.
Pentru mine este clar că paradigma psihoculturală modernă se va impune, întrebarea este când? Eu aș vrea cât mai repede, acum dacă se poate și dacă se dorește!
