Guverne, ONG-uri, corporaţii, personalități fac campanii de conştientizare, înfiinţează centre de protecţie şi legiferează la nivel mondial şi local pentru a combate această lungă ”pandemie” de violenţă domestică.
Cu toate acestea, statisticile actuale ale Naţiunilor Unite arată că, la nivel global, una din trei femei este agresată fizic. Însă, susține senatorul PNL de Ilfov Nicoleta Pauliuc, mai grav este faptul că violenţa domestică e un fenomen mult mai amplu care, în afară de abuzul fizic, include şi alte forme de abuz – sexual, psihologic (verbal şi emoţional), economic şi social. Iar acest subiect este mai puţin cunoscut – atât autorităţilor, cât şi victimelor – și chiar mai puțin abordat.
Pauliuc atrage atenția că, spre deosebire de victimele abuzurilor fizice şi/sau sexuale, femeile sunt abuzate emoţional (prin insulte, ameninţări, intimidări, discreditare, şantaj emoţional etc.), social (prin controlul şi posesivitatea asupra victimei, izolarea acesteia de familie şi prieteni, monitorizarea acţiunilor sale) și economic (interzicerea, de către agresor, a angajării victimei, controlul asupra resurselor financiare şi asupra accesului la bani, obiecte personale, tehnologie etc.)
”Nu depun reclamaţii pentru că, de cele mai multe ori, nu sunt conştiente de faptul că sunt victimele unui abuz. Deşi sunt definite ca forme de violenţă, efectele acestor tipuri de abuz sunt minimalizate şi trecute cu vederea, atât de către victimă, cât şi de apropiaţi sau de autorităţi, pentru că abuzul fără urme fizice, în mentalitatea colectivă, nu e abuz. Însă urmele nevăzute ale acestuia sunt răni adânci, întreţinute pe perioade lungi de timp, iar teama, ruşinea şi disperarea resimţite de victimă duc la perpetuarea situaţiei, aceasta nefiind capabilă să acţioneze de una singură şi de a se salva. În ce privește violențele, în România, victimele cazurilor de loviri sau alte violenţe sunt, în proporţie de 80%, femei (66% partenere – soţii sau concubine), 46% dintre acestea fiind comise în mediul urban. În 94% din cazurile de viol, victimele sunt femei. Anul trecut au fost raportate, comparativ cu 2019, cu 30% mai multe cazuri de violenţă domestică (IGPR), numărul ordinelor de protecţie emise aproape că s-a dublat iar numărul de accesări ale paginilor web care oferă servicii de sprijin pentru femeile abuzate este de trei ori mai mare. Creşterea violenţelor (în special în perioada de carantină) au dus la adoptarea Legii 183/2020, care prevede, printre altele, emiterea pe loc a unui ordin de protecţie provizoriu pentru 5 zile şi pedeapsa cu închisoare între 1 şi 5 ani pentru agresorii care încalcă ordinele de protecţie. Deşi organele de protecţie au intervenit în 2020 în peste 4.000 de cazuri de violenţe lunar, doar între 8%-10% din victime au solicitat ordine de protecţie. Undeva, cumva, greșim cu toții cei implicați. Rezultatele sunt departe de a fi pozitive. În cadrul Comisiei de Apărare din Senat voi propune să demarăm o analiză a acestui subiect care intră în sfera siguranței cetățeanului. Îmi doresc însă că această dezbatere să se axeze pe identificarea cauzelor care duc la o combatere anemică a fenomenului. Să trecem de nivelul constatărilor și a cifrelor adunate în tabele. Avem deja destule astfel de analize. A venit momentul să vedem de ce nu reușim să acționăm eficient”, declară Pauliuc.
