Statele Unite și-au anunțat retragerea din peste 60 de organizații internaționale, atât din afara sistemului ONU, cât și din cadrul acestuia, inclusiv din cadrul Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, lăsând fără finanțare ITC-ul și UNCTAD-ul de la Geneva situate în clădiri imense cu sute și mii de angajați.
Această retragere reflectă o reorientare majoră a politicii externe americane, cu accent pe limitarea angajamentelor multilaterale și reducerea implicării în mecanisme internaționale de guvernanță globală.
Lista organizațiilor internaționale din care SUA s-au retras:
(a) Organizații care nu fac parte din sistemul ONU:
(i) Pactul pentru energie fără carbon;
(ii) Consiliul Planului Colombo;
(iii) Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului;
(iv) „Educația nu poate aștepta”;
(v) Centrul European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride;
(vi) Forumul Laboratoarelor Naționale Europene de Cercetare în Domeniul Autostrăzilor;
(vii) Coaliția pentru Libertatea Online;
(viii) Fondul Global pentru Implicare Comunitară și Reziliență;
(ix) Forumul Global de Combatere a Terorismului;
(x) Forumul Global privind Expertiza în Domeniul Cibernetic;
(xi) Forumul Global pentru Migrație și Dezvoltare;
(xii) Institutul Inter-American pentru Cercetări privind Schimbările Globale;
(xiii) Forumul Interguvernamental pentru Minerit, Minerale, Metale și Dezvoltare Durabilă;
(xiv) Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice;
(xv) Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice;
(xvi) Centrul Internațional pentru Studiul Conservării și Restaurării Bunurilor Culturale;
(xvii) Comitetul Consultativ Internațional pentru Bumbac;
(xviii) Organizația Internațională pentru Dreptul Dezvoltării;
(xix) Forumul Internațional pentru Energie;
(xx) Federația Internațională a Consiliilor pentru Arte și Agențiilor Culturale;
(xxi) Institutul Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală;
(xxii) Institutul Internațional pentru Justiție și Statul de Drept;
(xxiii) Grupul Internațional de Studiu pentru Plumb și Zinc;
(xxiv) Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă;
(xxv) Alianța Solară Internațională;
(xxvi) Organizația Internațională pentru Lemnul Tropical;
(xxvii) Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii;
(xxviii) Institutul Pan-American de Geografie și Istorie;
(xxix) Parteneriatul pentru Cooperare Atlantică;
(xxx) Acordul Regional de Cooperare pentru Combaterea Pirateriei și a Jafului Armat împotriva Navelor în Asia;
(xxxi) Consiliul de Cooperare Regională;
(xxxii) Rețeaua de Politici pentru Energie Regenerabilă pentru Secolul XXI;
(xxxiii) Centrul de Știință și Tehnologie din Ucraina;
(xxxiv) Secretariatul Programului Regional pentru Mediu al Pacificului; și
(xxxv) Comisia de la Veneția a Consiliului Europei.
(b) Organizații ale Organizației Națiunilor Unite (ONU):
(i) Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale;
(ii) Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC) — Comisia Economică pentru Africa;
(iii) ECOSOC — Comisia Economică pentru America Latină și Caraibe;
(iv) ECOSOC — Comisia Economică și Socială pentru Asia și Pacific;
(v) ECOSOC — Comisia Economică și Socială pentru Asia Occidentală;
(vi) Comisia de Drept Internațional;
(vii) Mecanismul Rezidual Internațional pentru Tribunalele Penale;
(viii) Centrul Internațional pentru Comerț;
(ix) Biroul Consilierului Special pentru Africa;
(x) Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General pentru Copiii afectați de conflicte armate;
(xi) Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General pentru Violența Sexuală în Conflicte;
(xii) Biroul Reprezentantului Special al Secretarului General pentru Violența împotriva Copiilor;
(xiii) Comisia pentru Consolidarea Păcii;
(xiv) Fondul pentru Consolidarea Păcii;
(xv) Forumul Permanent pentru Persoanele de Descendență Africană;
(xvi) Alianța ONU a Civilizațiilor;
(xvii) Programul Colaborativ al ONU pentru Reducerea Emisiilor provenite din Defrișări și Degradarea Pădurilor în Țările în Curs de Dezvoltare;
(xviii) Conferința ONU pentru Comerț și Dezvoltare;
(xix) Fondul ONU pentru Democrație;
(xx) ONU Energie;
(xxi) Entitatea ONU pentru Egalitatea de Gen și Împuternicirea Femeilor;
(xxii) Convenția-cadru a ONU privind Schimbările Climatice;
(xxiii) Programul ONU pentru Așezări Umane;
(xxiv) Institutul ONU pentru Formare Profesională și Cercetare;
(xxv) ONU Oceane;
(xxvi) Fondul ONU pentru Populație;
(xxvii) Registrul ONU al Armelor Convenționale;
(xxviii) Consiliul Directorilor Executivi ai Sistemului ONU pentru Coordonare;
(xxix) Colegiul Personalului Sistemului ONU;
(xxx) ONU Apă;
(xxxi) Universitatea ONU.
Ordinul executiv prin care se dispune retragerea SUA din cele 66 de organizaţii internaţionale a fost emis de președintele Donald Trump în data de 4 ianuarie, considerându-se că ”nu mai servesc interesele americane”.
De la revenirea la Casa Albă, în urmă cu aproape un an, preşedintele republican a implementat viziunea sa ”America First”, iar retragerea SUA din organizațiile internaționale este o reafirmare a ideei că suveranitatea națională primează asupra angajamentelor multilaterale. Cu alte cuvinte, SUA nu vrea să mai contribuie la agende globale care nu-i servesc direct interesele.
În timpul primului mandat, Donald Trump a decis să retragă SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice şi din UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură), la care SUA reveniseră sub preşedintele Joe Biden, precum și din Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Administraţia Trump a tăiat drastic din ajutorul american pentru străinătate, reducând bugetele numeroaselor agenţii ONU obligate să îşi reducă operaţiunile, cum ar fi Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) şi Programul Alimentar Mondial (PAM).
Vorbind în faţa Adunării Generale în septembrie, Donald Trump a lansat, de asemenea, un atac în toată regula împotriva ONU care, în opinia sa, este ”departe de a-şi atinge potenţialul”.
Retragerea SUA din organizațiile internaționale lasă un spațiu liber, care poate fi exploatat în propriul interes atât de China, cât și de Rusia, pentru că influența americană în aceste foruri va fi mult mai slabă, iar ceilalți mari jucători vor urmări, la rândul lor, propriile interese, modelând nu doar viitoarele reguli ale politicii internaționale, ci și zonele de influență economică.
