Propunerile de modificare a legislației penale și de organizare a sistemului judiciar formulate ieri de Ana Birchall în calitate de ministru al Justiției, la solicitarea expresă din 8 august 2019 a prim-ministrului Viorica Dăncilă ridică o serie de probleme, susțin sindicaliștii din penitenciare. ”1. Din păcate, se constată o politizare extrem de lipsită de respect față de victimele acestor infracțiuni a reacției la situația de criză provocată de un caz extrem de grav, care, spre deosebire de altele la fel de grave în care n-a existat reacție din partea Ministerului Justiției, este intens mediatizat. 2. Deficiențele din mecanismul justiției sunt cât se poate de reale și trebuie să fie eliminate urgent. Însă, este imperios necesar ca Ministerul Justiției să înceteze să mai funcționeze ca o instituție de acompaniamentpentru decizii politice populiste, cu țintă electorală ori, și mai grav, în interesul unor politicieni. 3. Am avertizat în cazul măsurilor de relaxare a regimului sancționator susținute de către Ministerul Justiției nu demult. O facem și în acest caz. Politica penalănu poate fi schimbată fără o analiză de impact amănunțită. În caz contrar, efectele sunt cele pe care le vedem: un cadru instituțional și legal care favorizează criminalitatea. 4. Ministrul Justiției pare a nu înțelege un lucru elementar: justiția trebuie să funcționeze, iar victimele trebuie să beneficieze de o protecție eficientă. Ori, niciuna dintre măsurile propuse de către Ana Birchall, într-o schimbare de paradigmă cauzată de ordinul premierului Dăncilă, nu arată interes pentru o justiție restaurativă, care să aibă în plan central prioritatea reparării prejudiciului produs victimei. 5. Punctual, referitor la constatările ministrului, sigur că există deficiențe în mecanimul de incriminare a infracțiunii de „Lipsire de libertate în mod ilegal”, dar acestea nu se manifestă doar referitor la această infracțiune. Să nu uităm că această infracțiune este săvârșită în concurs cu infracțiuni de trafic de persoane, contra libertății și vieții sexuale și de criminalitate organizată. Beneficiul liberării condiționate se acordă într-adevăr prea ușor persoanelor condamnate pentru infracțiuni grave îndreptate împotriva persoanei, dar asta a cerut, nu demult, Ministerul Justiției atunci când a amenințat cu ‘anchete’ judecătorii care amână liberarea condiționată, intervenind în acest fel nepermis în actul de justiție. Există probabil necorelări între Constituția României și Codul de procedură penală în materia percheziției domiciliare și a infracțiunii flagrante, dar nu acestea au dus la intervenția defectuoasă în recentele cazuri care au determinat această reacție din partea ministrullui Birchall. În lipsa unei analize serioase, Ministerul Justiției dovedește că nu înțelege exact cauzele deficiențelor pe care se presupune că le-ar repara. Ministerul Justiției nu prezintă niciun argument care să sprijine afirmația referitoare la faptul că pentru o apărare socială eficientă, este necesar ca unele dintre infracțiunile grave împotriva persoanei să fie instrumentate de o structură specializată a Ministerului Public, cu expertiza necesară și cu capacitatea de a coagula resursele necesare abordării unor astfel de cauze. Toate structurile justiției ar trebui să fie specializate și să aibă expertiza și resursele necesare. Nu este, de asemenea, clar care este necesitatea înăspririi regimului sancționator al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal și incriminarea separată a faptei comise prin răpire – ca formă agravată a lipsirii de libertate în mod ilegal precum și prevederea unor variante agravate, raportate la victimă. Sigur că reflexul este acela de a agrava sancțiuni pe fondul presiunii publice, dar acest demers trebuie justificat din perspectiva eficienței și cea a reparării prejudiciului pentru victimă”, se arată într-un comuincat de presă.
La Iași se reunesc cadre didactice din România și din jurul granițelor țării
