Spionajul cibernetic – instrument constant al războiului hibrid

În teatrul de operațiuni în continuă evoluție al războiului hibrid, spionajul cibernetic a devenit un instrument cheie al puterii de stat. Rapoartele și evaluările recente ale securității indică o tendință îngrijorătoare:  hackerii ruși legați de statul rus au vizat din ce în ce mai mult sistemele de supraveghere și camerele de trafic din statele de frontieră ale Uniunii Europene (UE), în special cele care se învecinează cu Federația Rusă sau cu sferele sale de influență.

1. Obiective strategice ale piratării camerelor de filmat din Rusia
2. Colectarea de informații

Operațiunile de hacking rusești vizează în principal obținerea de informații în timp real despre mișcările trupelor, logistica NATO, protocoalele de securitate la frontieră și vulnerabilitățile infrastructurii critice.  Camerele de supraveghere – în special cele amplasate în baze militare, centre de transport sau în apropierea instalațiilor sensibile – reprezintă o sursă de informații ieftină, dar cu beneficii mari. Rusia folosește sisteme de supraveghere piratate pentru a observa și urmări mișcările transfrontaliere de echipamente și personal militar – în special transporturile de ajutor militar occidental către Ucraina. Capacitatea de a observa fluxurile logistice în timp real oferă Moscovei oportunitatea de a evalua amploarea, momentul și rutele livrărilor critice.

1. Cartografierea vulnerabilităților și testarea apărărilor

Aceste intruziuni cibernetice acționează ca misiuni de recunoaștere pentru operațiuni viitoare mai dăunătoare.  Prin exploatarea camerelor de filmat,  Rusia poate cartografia apărarea cibernetică a infrastructurii digitale a NATO și poate testa cât de repede detectează și răspund unitățile locale de securitate cibernetică la intruziuni.

1. Război psihologic și informațional

Atacurile cibernetice reușite servesc la intimidarea statelor UE și la slăbirea încrederii publicului în capacitatea guvernelor lor de a asigura securitatea națională. Atunci când astfel de încălcări sunt făcute publice, ele creează o narațiune a vulnerabilității NATO și a superiorității tehnologice a Rusiei.

1. Suport pentru operațiuni hibride

Cibernetica video poate sprijini operațiuni clandestine precum sabotajul transfrontalier, eforturile de dezinformare sau mișcarea agenților și operatorilor.  Acestea fac parte dintr-o strategie hibridă mai amplă care estompează linia dintre război și pace, ținte militare și civile.

2. Amenințări la adresa NATO și a statelor UE învecinate
3. Conștientizare situațională compromisă

Conștientizarea situațională a NATO de-a lungul flancului său estic este esențială.  Dacă semnalele de supraveghere sunt accesate sau perturbate, Alianța riscă să piardă capacități cruciale de avertizare timpurie. Acest lucru face ca zonele de frontieră să fie mai vulnerabile la infiltrare sau acțiuni surpriză.

1. Riscuri de securitate operațională

Imaginile scurse sau interceptate de la convoaiele militare, exerciții de antrenament sau desfășurări de trupe pot compromite securitatea operațională (OPSEC). Serviciile secrete rusești pot folosi aceste informații pentru a-și ajusta propria postură sau pentru a contribui la campaniile de dezinformare despre intențiile NATO.

1. Amenințare la adresa infrastructurii civil-militare

Sistemele de supraveghere au adesea scopuri duble, monitorizând atât domeniul civil, cât și cel militar.  Atacurile hackerilor pot interfera cu operațiunile de siguranță publică, controlul la frontieră și aplicarea legii, agravând provocarea de a răspunde la amenințările hibride.

1. Declanșator pentru escaladare

Interceptările repetate sau flagrante ale camerelor de filmat ar putea fi interpretate drept provocări sau atacuri cibernetice în temeiul Articolului 5 al NATO. Deși majoritatea acestor incidente rămân sub pragul de răspuns colectiv, acțiunile cumulative cresc riscul de escaladare sau de calcul greșit.

3. Scopul strategic mai larg al Kremlinului
4. Avantajul războiului asimetric

Rusia înțelege că nu poate egala puterea convențională a NATO.  Operațiunile cibernetice precum piratarea camerelor de filmat oferă un instrument asimetric ieftin, ușor de negat și eficient pentru a proiecta puterea și a contesta coeziunea NATO fără a risca o confruntare deschisă.

1. Descurajare și contrabalansare

Demonstrând că poate încălca sistemele de supraveghere ale statelor UE,  Rusia transmite un mesaj descurajator: „Ne urmăriți, dar și noi vă urmărim”. Aceasta încearcă să descurajeze o nouă consolidare militară a NATO în apropierea granițelor sale și să semnaleze că nicio acțiune nu trece neobservată.

1. Manipularea discursului politic în Europa

Dacă incidentele de hacking sunt divulgate sau exploatate,  Rusia poate semăna diviziuni politice în cadrul țărilor UE și NATO. Jocurile de acuzare legate de eșecurile de securitate, apelurile la dezangajare sau panica cu privire la slăbiciunile supravegherii contribuie la obiectivele de dezinformare ale Kremlinului.

1. Integrarea cu campanii mai ample de ciberspionaj

Interferențele cu camerele de filmat nu sunt izolate. Ele au loc adesea alături de campanii mai ample care vizează instituții guvernamentale, contractorii din domeniul apărării și mass-media. Kremlinul integrează astfel de operațiuni într-o strategie pe termen lung de colectare de informații și destabilizare.

4. Exemple de cazuri (menționate pe scurt)

• Polonia și statele balticeau raportat o creștere a intruziunilor cibernetice în perioada 2023-2024, inclusiv acces neautorizat la rețelele de supraveghere a transporturilor și la sistemele de monitorizare a infrastructurii.
• De la aderarea la NATO, Finlandaa devenit o țintă importantă, senzorii săi de frontieră și rețelele de supraveghere fiind supuse unor atacuri cibernetice persistente.

Concluzie și recomandări

Piratarea camerelor de supraveghere de-a lungul flancului estic al NATO de către Rusia dezvăluie intenția de a submina securitatea frontierelor, de a aduna informații și de a testa apărarea Alianței prin agresiune cibernetică de nivel scăzut, dar persistentă. Această strategie se încadrează în doctrina mai amplă a războiului asimetric a Kremlinului.

Recomandări pentru statele NATO și UE:

1. Consolidați rețelele de camere civile și militare, acordând prioritate sistemelor cu spațiu liber sau criptate.
2. Creșterea monitorizării cibernetice comuneprin intermediul Centrului de Excelență Cooperativă în Apărare Cibernetică (CCDCOE) al NATO.
3. Stabiliți protocoale clare de atribuire și răspunspentru a descuraja viitoarele intruziuni.
4. Investiți în detectarea anomaliilor bazată pe inteligență artificialăpentru a semnala accesul suspect la sistemele de camere.
5. Instruiți operatorii locali și municipalitățile care administrează adesea infrastructură vulnerabilă, cu privire la igiena cibernetică de bază.

Numai printr-o apărare coordonată și rezilientă își poate proteja Alianța granițele digitale la fel de eficient ca pe cele fizice.

4. Legătura dintre atacurile cibernetice de supraveghere și ajutorul militar acordat Ucrainei

Vizarea sistemelor de supraveghere de către Rusia este  direct legată  de interesul său strategic de a perturba fluxul de ajutor militar occidental către Ucraina. Dinamica cheie include:

• Monitorizarea în timp real a convoaielor: Serviciile de informații poloneze au confirmat incidente în care sisteme de supraveghere rutieră piratate din apropierea orașului Rzeszów (un important centru logistic pentru ajutoare) au fost utilizate pentru a urmări convoaiele de ajutoare care se îndreptau spre granița cu Ucraina.
• Atacuri de cartografiere și sincronizare în Ucraina:  Există o îngrijorare tot mai mare cu privire la utilizarea unor programe de supraveghere cibernetică pentru a coordona atacuri cu rachete sau drone pe teritoriul ucrainean. Mai multe atacuri asupra depourilor și nodurilor feroviare din vestul Ucrainei au avut loc la scurt timp după ce transporturi mari de ajutoare au trecut prin teritoriul UE.
• Coordonarea contrainformațiilor:  NATO consideră că atacurile cibernetice ale camerelor de supraveghere sunt adesea coordonate cu rețelele de informații umane rusești (HUMINT) din Polonia, Slovacia și Ungaria. Se pare că aceste rețele furnizează metadate de la sistemele compromise pentru a ajuta la planificarea operațiunilor ulterioare.
• Presiune asupra statelor logistice: Operațiunile cibernetice rusești care vizează supravegherea în state precum Polonia și țările baltice sunt concepute pentru a crește presiunea politică pe plan intern. Prin crearea de narațiuni despre insecuritate și implicarea în NATO,  Rusia încearcă să slăbească sprijinul pentru asistența militară continuă acordată Ucrainei.

Continuare AICI