Un raport solicitat de Parlamentul European investighează modul în care unele state autoritare folosesc tehnologiile digitale aducând atingere drepturilor fundamentale. Principala tendință a ultimilor ani se referă la dezvoltarea unor sisteme ubicue de colectare a datelor, inclusiv prin supraveghere biometrică, cu sprijinul inteligenței artificiale. Datele cetățenilor sunt exploatate intensiv în mai multe domenii ale vieții publice, cum ar fi distribuția serviciilor publice vitale, servicii medicale, poliție, justiție, educație, finanțe, migrație și comerț. Marea problemă asociată acestor practici este că ele accentuează bias-urile, deschid calea către posibile discriminări și sunt aplicate netransparent.
Alte modalități de utilizare a tehnologiei pentru control social includ instrumentele și metodele „tradiționale” (blocarea accesului la internet și supravegherea în masă), cele de ultimă generație (hacking guvernamental, campanii de hărțuire online sprijinite din umbră de stat) și practici transnaționale (vizarea diasporei și exportul de tehnologie de supraveghere). Implicațiile sunt importante în contexte de criză, când statele ar putea folosi tehnologiile digitale în scopuri de control într-o manieră disproporționată sau nejustificată.
În sens mai larg, problema ne privește pe toți, nu doar pe cetățenii din statele autoritare. Practicile de mai sus se încadrează într-un curent mai larg, cel al capitalismului de supraveghere. Shoshana Zuboff, profesor emerit la Harvard Business School, face un portret sumbru al modului în care acest climat constant de monitorizare dăunează democrației: „Prin capitalism de supraveghere înțeleg utilizarea unilaterală a experienței umane văzută ca materie primă gratuită în vederea colectării datelor comportamentale. Aceste date sunt apoi agregate și ambalate ca produse de predicție și vândute clienților cu interese comerciale”.
Capitalismul de supraveghere erodează democrația prin reducerea autonomiei de acțiune și de gândire și ne afectează dreptul la viața privată.
