Notă: material apărut în ediția tipărită din data de 1 iunie 2026
În ultimii ani, Europa și alte regiuni ale lumii au fost martorii unei creșteri tot mai mari a mișcărilor populiste care contestă principiile de bază ale democrațiilor liberale și ale coeziunii sociale. Cercetătorii în științe sociale sunt de părere că populismul este mai răspândit în societățile în care încrederea instituțională este slăbită, iar inegalitățile socio-economice se adâncesc, oferind o înțelegere cuprinzătoare a acestei nemulțumiri și polarizări. O altă observație evidențiază semnificația acestuia nu numai pentru generațiile mai în vârstă, care sunt nostalgice după o ordine socială (chiar dacă totalitară, dar stabilă), ci și pentru mulți reprezentanți ai generațiilor/cohortelor mai tinere, care se simt adesea lipsiți de drepturi de către sistemele politice și economice care nu reușesc să abordeze aspirațiile și vulnerabilitățile lor (Fuchs, 2020).
Un studiu care pune în lumină factorii psihologici și ideologici complecși care modelează atractivitatea ideilor populiste în rândul tinerilor din Europa, realizat de cercetători români și italieni și publicat în luna mai în Springer Nature, a examinat două contexte naționale – Italia și România – pentru a evidenția modul în care cinismul social și recompensa pentru aplicare influențează atitudinile populiste, adesea indirect, prin autoritarismul de stânga. Deși nu toate ipotezele au fost confirmate în ambele eșantioane, rezultatele indică modele mai largi care leagă neîncrederea, deziluzia și gândirea ideologică rigidă de tendințele populiste.
Aceste constatări sugerează că nemulțumirea politică în rândul tinerilor nu este întotdeauna exprimată prin canale ideologice tradiționale, ci poate lua forme mai radicale și mai rigide din punct de vedere moral, care rezonează cu retorica populistă. Acest lucru are implicații pentru inițiativele educaționale și civice care vizează stimularea gândirii critice și a încrederii instituționale în rândul tinerilor, deși astfel de intervenții nu au fost testate direct în studiu. Sprijinirea tinerilor în dezvoltarea unor modalități constructive de exprimare a nemulțumirii politice ar putea contribui la reducerea atractivității narațiunilor autoritare și populiste care cresc pe baza diviziunii și a neîncrederii. Cercetările viitoare ar trebui să continue să monitorizeze aceste tendințe în timp și în contexte diferite, pentru a identifica mai bine intervențiile și răspunsurile politice.
Înțelegerea mecanismelor cognitive care modelează populismul tinerilor poate duce la politicile publice țintite. În special, inițiativele educaționale care încurajează gândirea critică, raționamentul bazat pe dovezi, alfabetizarea media și capacitatea de a naviga prin mesaje sociopolitice complexe ar putea ajuta la contracararea rigidității cognitive și a cinismului social, încurajându-i pe tineri să se implice constructiv în procesele democratice.
Tinerii nu mai merg nici la vot
Descoperirile sugerează că nemulțumirea politică în rândul tinerilor nu este întotdeauna exprimată prin canale ideologice tradiționale, ci poate lua forme mai radicale și mai rigide din punct de vedere moral, care rezonează cu retorica populistă. Sunt discutate implicațiile pentru intervențiile educaționale și civice care vizează populismul tinerilor.
Dovezile contemporane sugerează că acest fenomen politic câștigă teren în rândul populațiilor mai tinere, în special ca reacție la provocările culturale, politice și economice adânc înrădăcinate care contribuie la frustrarea publică larg răspândită (Zagórski și colab., 2024). În același timp, modelele de participare politică în rândul tinerilor se schimbă. Datele de la alegerile europene din 2024 arată că prezența la vot în rândul tinerilor a scăzut la 36%, comparativ cu 42% în 2019, alături de niveluri ridicate de apatie politică și scepticism instituțional (Eurobarometru, octombrie 2024).
Distanțarea de politica electorală nu implică o retragere generală de la angajamentul civic sau politic. Potrivit sondajului Flash Eurobarometru “Youth and Democracy”, 64% dintre tinerii europeni au participat la activitățile a cel puțin unei organizații în anul precedent, iar 48% au raportat că s-au implicat în acțiuni menite să influențeze societatea (semnarea de petiții, participarea la mitinguri). Implicarea tinerilor a fost deosebit de importantă în ceea ce privește problemele legate de drepturile omului, schimbările climatice, sănătatea și egalitatea în drepturi (Flash Eurobarometru 545, 2024).
Luate împreună, aceste modele sugerează că participarea politică în rândul tinerilor nu este pur și simplu în scădere, ci trece printr-o reconfigurare, caracterizată prin forme de angajament selective, bazate pe probleme și adesea extra-instituționale. Astfel de forme de participare coexistă cu scăderea încrederii instituționale și pot contribui la rezonanța narațiunilor politice care subliniază polarizarea morală, anti-elitismul și pretențiile de a reprezenta “poporul” împotriva autorităților.
Cercetările sugerează că reorientarea politică a generațiilor tinere este condusă de percepția că sistemele cheie – economice, politice și sociale – nu au reușit să ofere stabilitate și oportunități. Acest lucru este agravat de o erodare a capacității “de a aspira” (lipsa unor aspirații – n.n.) sau capacitatea de a imagina un viitor mai bun. În acest climat, promisiunile tradiționale de progres în carieră și mobilitate socială nu mai au același sens sau speranță ca odinioară. Această dezamăgire larg răspândită se manifestă ca alienare politică și favorizează cinismul social (Bauman, 2017), creând condiţii favorabile mesajelor anti-establishment (Rooduijn,) 2014).
Context
Pentru acest studiu au fost colectate date în Italia și România pentru a îmbunătăți înțelegerea ideologiei populiste în rândul tinerilor participanți în două contexte europene în care fenomenul este semnificativ.
În Italia, peisajul politic a fost transformat de ascensiunea Giorgiei Meloni în funcția de prim-ministru în urma alegerilor generale din septembrie 2022, instituind un guvern de coaliție de dreapta. Partidul lui Meloni, Fratelli d’Italia (Frații Italiei), care își are originile în Mișcarea Socială Italiană (MSI), a evoluat dintr-o forță politică periferică pentru a deveni partidul dominant în politica italiană. Când era în opoziție, partidul a avut un discurs caracterizat prin poziții național-conservatoare și elemente eurosceptice, deși acestea din urmă au fost semnificativ moderate de la asumarea responsabilităților guvernamentale.
Comunicarea politică a partidului a subliniat în mod constant teme de suveranitate națională, valori tradiționale și opoziție față de ceea ce conducerea sa numește “agende globaliste”, mai degrabă decât pur și simplu angajarea în retorica anti-europeană. Această poziție nuanțată reprezintă o adaptare strategică prin care se deosebește de partenerul său de coaliție, Lega, care a menținut o platformă mai explicit populistă.
În mod similar, populismul a câștigat acțiune în România în urma tranziției post-comuniste și a unei perioade prelungite de instabilitate politică și instituțională. Evoluțiile recente reflectă o criză mai largă de încredere în elitele politice tradiționale și un model persistent de alienare politică, în special în rândul cohortelor mai tinere (Bădescu și colab,) 2024).
Tinerii români raportează niveluri ridicate de dezangajare politică. Sondajele naționale indică faptul că o proporție substanțială a tinerilor declară puțin sau deloc interes pentru politică, deși datele recente sugerează o creștere modestă a interesului politic în comparație cu anii precedenți. În ciuda acestei îmbunătățiri, dezangajarea politică a tinerilor din România rămâne mai mare decât media europeană (Bădescu și colab., 2024).
Factorii socio-demografici sunt puternic asociaţi cu interesul politic în rândul tinerilor români. Nivelul educațional superior, mediul educațional familial și auto-plasarea ideologică sunt în mod constant legate de un angajament politic mai mare, în timp ce diferențele de gen persistă, bărbații tineri raportând niveluri de interes politic puțin mai ridicate decât femeile tinere (Bădescu și colab., 2024, p. 39–41).
Evaluările democrației în rândul tinerilor români ridică preocupări suplimentare. În comparație cu alte țări din UE, România se situează relativ jos în ceea ce privește atitudinile favorabile față de guvernanța democratică, iar prezența la vot a fost istoric scăzută, în special în rândul grupelor de vârstă mai tinere, deși alegerile recente indică o redresare parțială a participării tinerilor (Bucur și colab,) 2024).
Participanți și proceduri – Eșantionul total a fost de 599 de tineri participanți europeni (Italia = 325; România = 274) cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani. Participarea la studiu a fost voluntară și neremunerată.
