Editorial
Cătălin DRAGOMIR
În ultimii ani asistăm la un lucru grotesc, care nu știm când se va termina. Românii devin tot mai nepăsători față de cotidian, de multe ori chiar și față de propria lor viață. Dacă au ce pune pe masă după ce vin de la serviciu (cine are) și se mai și ”delectează” cu ”una mică”, românii înghit pe nemestecate tot ce li se dă la televizor, iar apoi transpun în viața de zi cu zi tot ce le-a fost programat, de multe ori cu bună știință, neurolingvistic.
Așa se face că, în numai câțiva ani de mare libertate, românii au ajuns să fie toleranți cu hoția și hoții, cu mincinoșii și lăudăroșii, cu corupții, cu maneliștii care li se bagă forțat în programele de televiziune, cu cocalarii fără număr care umblă nestingheriți și râd batjocuritor față de tot ceea ce înseamnă bun simț. A dispărut simțul civic aproape definitiv!
În toate sondajele de opinie, când vine vorba de notorietate, în prim-plan se regăsesc politicieni corupți, popi nesătui și tot felul de analfabeți care au devenit, ușor, dar sigur, modele de viață pentru copiii noștri.
Să fie oare vorba doar de toleranță sau de lipsa educației? Mai există valori? Mai putem vorbi de morală? În momentul de față, cu siguranță nu! Chiar dacă avem, în mod firesc, aceleași naivități și defecte ca majoritatea popoarelor europene, ne distanțăm mult de valorile lor. Ne lăsăm manipulați ușor de mintea diabolică a unor persoane care-și urmăresc abil doar interese înguste, personale, pentru care binele și simțul civic sunt dușmani redutabili. Și, atenție! Deșteptarea minții nu mai poate fi făcută decât personal și cu un mare efort intelectual. De aproape trei decenii facem greșeala și așteptăm ca alții să ne dea (învățați din vremea comunismului ca altcineva să ne poate de grijă), să producă plusvaloare în locul nostru, incapabili să ne asumăm răspunderi. Așteptăm să trăim ca în unele țări din Occident, fără să muncim, fără să fim productivi și să ne respectăm ca acolo. Vrem o țară ”ca afară”, dar pusă pe tavă. Noi doar să consumăm!
Judecăm doar după ce ni se spune, ne lăsăm prostiți de tot felul de întâmplări și de promisiuni ciudate făcute de șmecheri și tupeiști. Toți cei din jur ne conduc viața fără ca noi să reacționăm. E vorba, așadar, doar de toleranță sau mai ales de prostie?
