Antuanela ROȘIORU
Zilele trecute a circulat în spațiul public o imagine cu o conductă reparată cu zeci de țepușe din lemn. Inițial, imaginea respectivă m-a derutat, nu am știut dacă este sau nu reală. M-am gândit însă la altceva. Că este o imagine sugestivă pentru societatea românească. O peticeală de la un cap la altul, o încercare de reparare a fisurilor care apar cu ce avem la îndemână, cum ne-om pricepe, facem orice, numai să începem un lucru trainic, nu.
Oricât de ciudat sau de șocant vi se pare sau oricâtă imaginație credeți că aș avea, dacă luați ceva distanță și priviți spațiul public românesc, așa arată societatea românească. Sau cel puțin eu așa o văd. Ca o țeavă veche, în care apar fisuri peste tot, continuu avariată, la care tot meșterim și improvizăm, ca niște Dorei ce suntem. Problemele apar din toate direcțiile și nu înțelegem că ”țeava” (a se citi obiceiurile noastre) e veche. Iar noi, obișnuiți să reparăm lucrurile cu ce găsim la îndemână prin gospodărie, tot improvizăm, și improvizăm, și improvizăm… neînțelegând parcă nevoia unei reparații capitale pentru a fi siguri că atunci când debitul va fi la putere maximă conducta nu va ”crăpa” și nu ne ia apa cu totul… O fi vreo legătură cu meșterul Manole?….. Așa am fost ”setați”?
Pentru ca să ne apucăm de treabă serios trebuie să lăsăm gălăgia politică de-o parte, să vrem să reparăm conducta, să luăm meșterii pricepuți și să acceptăm că, pentru un timp (depinde doar de priceperea și hărnicia noastră dacă va fi mai lung sau mai scurt), s-ar putea să nu avem apă la robinet.
În lume au loc schimbări rapide, de mare amplitudine, iar tehnologia evoluează mai rapid decât ne-am imaginat. Iar noi ne tot peticim…
Priviți, vă rog, încă o dată imaginea conductei peticită cu pene din lemn.
Vă place cum arată România?
Foto: B1.ro
