Acasă Cultura 27 Martie – Ziua Mondială a Teatrului

27 Martie – Ziua Mondială a Teatrului

DISTRIBUIȚI

”Intrați pe scena goală și deschideți cușca de sufleur. Textul e acolo. Șoapta e în așteptare. Discursul incendiar”

La 27 martie, artiştii şi publicul celebrează Ziua Mondială a Teatrului, instituită în 1961 de Institutul Internaţional de Teatru (ITI), din 1962 devenind un eveniment anual, organizat de centrele ITI şi comunitatea internaţională de teatru.

ITI reprezintă cea mai importantă organizaţie neguvernamentală din domeniul artistic, înfiinţată în 1948, la iniţiativa UNESCO. În prezent, peste 100 de ţări sunt membre ale ITI.

Pentru marcarea Zilei Mondiale a Teatrului sunt organizate diverse manifestări în cadrul cărora publicul are ocazia să întâlnească artiştii preferaţi. Una dintre cele mai importante dintre acestea este transmiterea mesajului tradiţional internaţional. În fiecare an, o personalitate recunoscută la nivel internaţional este invitată să comunice reflecţiile sale asupra celei mai vechi forme artistice – teatrul -, într-un mesaj, tradus în peste 50 de limbi. Primul mesaj de Ziua mondială a teatrului a fost scris în 1962, de Jean Cocteau. Anul acesta, mesajul internațional a fost transmis de actrița de teatru, film și televiziune – Helen Mirren.

Din cauza pandemiei de Covid 19, când marcarea acestei zile găseşte teatrele închise, el îşi găsește drum către public de pe scene virtuale.

La noi, istoria teatrului începe în mai 1798, când un grup de actori primea autorizaţie, din partea domnitorului Hangerli-Vodă, să înfiinţeze o trupă de teatru. Primul teatru public bucureştean a fost ”Teatrul de la Cişmeaua Roşie”, înfiinţat în 1816, prin contribuţia domniţei Ralu, fiica domnului Ioan Gheorghe Caradja. Aici au avut loc o serie de reprezentaţii până la incendiul din 1825, când clădirea a fost mistuită de flăcări. În 1852 a fost deschis Teatrul Mare din Bucureşti, condus de Costache Caragiale, prima reprezentaţie fiind cu piesa ”Zoe sau Un amor românesc”, la 31 decembrie. Construcţia în stil baroc a teatrului începuse cu patru ani în urmă, în 1848, după planurile arhitectului vienez Heft, potrivit tnb.ro/ro/istoricul-tnb.

În 1864 Teatrul Mare a devenit instituţie publică de cultură, printr-un decret semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, iar în 1875, directorul Alexandru Odobescu punea pe frontispiciu numele instituţiei – Teatrul Naţional. La sărbătorirea centenarului, în 1952, Teatrul Naţional a primit numele lui Ion Luca Caragiale, iar în noiembrie 2014 Teatrul Naţional ”l. L. Caragiale” a fost reinaugurat după ample lucrări de consolidare şi reamenajare, fiind cel mai vizitat dintre teatrele româneşti. Ziua Mndială a Teatrului este un moment de recunoaștere a forţei de comunicare pe care o are teatrul, dincolo de toate frontierele geografice sau culturale, lingvistice, religioase sau politice.

Mesajul național pentru Ziua Mondială a Teatrului 2021 ”Teatrul văzut din cușca de sufleur” este semnat de actorul Ion Caramiru, președintele UNITER/Centrul Român ITI: ”De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori. Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supraviețui ca, apoi, să reapară mai viu și mai puternic. Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă și-și găsește libertatea în respectul față de cuvânt și dragostea față de public. Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în așteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii școlii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranța lor de a fi urmăriți? Vânați sau adulați? Rezervați sau protestatari? Intrați pe scena goală și deschideți cușca de sufleur. Textul e acolo. Șoapta e în așteptare. Discursul incendiar. Mai lipsește un amnar și voința de a pune capăt nepăsării. Teatrul oferă lecții de dicțiune, de atitudine, de respect față de rostire, de civilizație. În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare. Aveți încredere în noi, oamenii de teatru care, alături de un public credincios, asigurăm permanența unei insule a libertății, a unui altar laic al cunoașterii de sine. La Mulți Ani, cu sănătate!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four × two =