Ministerul Educației Naționale și Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei au organizat în noiembrie 2017 o consultare publică, la nivel național, privind rolul temelor pentru acasă. Au completat integral, un chestionar on-line, 70.952 de actori din învățământul preuniversitar, – 27.383 părinți (84% – mame), 32.786 de elevi și 10.783 de cadre didactice din toate județele. În urma analizei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a elaborat un raport care include rezultatele și concluziile acestei consultări.
Temele pentru acasă sunt considerate utile și necesare pentru îmbunătățirea învățării de cei mai mulți dintre respondenți. Cu toate acestea, se constată o preponderență a temelor repetitive, monotone și dificile, care întăresc ceea ce s-a predat la clasă. Profesorii se centrează pe explicarea sarcinilor și pe feedback-ul frontal, în timp ce elevii și părinții își doresc teme diferențiate, provocatoare, pe care să le rezolve creativ și eventual în echipă. Mai mult de jumătate dintre profesori declară că nu dau teme pentru vacanță.
Pe de altă parte, 80% dintre elevi şi părinți consideră că temele sunt adesea obositoare și prea multe și că acestea consumă o mare parte din timpul liber. Temele pentru acasă conduc la neliniște, îngrijorare sau stress consideră părinții (70,7%) şi elevii (67,8%), în ponderi mai ample la liceu şi la gimnaziu, unde şi complexitatea temelor este mai mare. În același timp, 80% dintre părinți afirmă că elevii au nevoie de sprijin în rezolvarea temelor.
În privința adoptării unei legi care să reglementeze rolul temelor pentru acasă, opiniile cadrelor didactice sunt polarizate: o parte consideră că temele pentru acasă trebuie să beneficieze de o reglementare juridică pentru o raportare la un cadru comun, evitându-se astfel excesele legate de volumul temelor, gradul de dificultate, timpul necesar efectuării acestora etc. La polul opus se situează opinia potrivit căreia această chestiune trebuie să fie și poate fi gestionată de către profesioniști (cadrele didactice), în funcție de particularitățile fiecărei clase, reglementarea acestei problematici fiind văzută drept o constrângere a libertății de acțiune a profesorilor.
La nivel general, ponderea elevilor care susțin efectele pozitive ale temelor este mai mare în rândul fetelor, comparativ cu băieții.
Recomandările respondenților susțin acordarea unei atenții speciale nu doar tehnicilor de învățare independentă, care contribuie la formarea unor deprinderi de rezolvare independentă a unor sarcini, transferabile în efectuarea temelor pentru acasă, ci și tehnicilor de lucru în echipă, care contribuie la exersarea competențelor de comunicare, negociere, management al timpului etc., competențe transferabile în realizarea unor teme de grup.
Alte propuneri vizează nevoia de stabilire a unor teme pentru acasă cu caracter interdisciplinar sau transdisciplinar, alternarea temelor clasice, tradiționale, cu cele cu caracter practic-aplicativ, legate de viața reală (proiecte, machete), diferențierea între teme zilnice și teme cu termen mai lung de realizare (săptămânal, bilunar, lunar, semestrial) pentru formarea/dezvoltarea abilităților și competențelor elevilor legate de managementul timpului, a responsabilității etc. De asemenea, apar recomandări privind utilizarea unor instrumente pentru monitorizarea temelor zilnice și săptămânale la nivelul clasei, care să sprijine cadrele didactice în stabilirea realistă a temelor (ex. caietul/jurnalul/graficul clasei, disponibil/accesibil pentru toți profesorii care predau la clasa respectivă).
Demersul consultativ al MEN și al ISE are ca obiective corectarea unor disfuncționalități semnalate și identificarea unor noi abordări în ceea ce privește rolul temelor în procesul de învățare.
Buftea, doar un exemplu
Am primit la redacție o reclamație referitoare la modul în care unii dascăli înțeleg să îi facă pe copii să învețe mai mult atunci când se află în afara orelor de curs.
”Doamna învățătoare Carmen Gheorghi, de la Școala nr 2 Buftea, terorizează copiii cu temele pentru acasă. Au de scris 25 de pagini din culegeri de la o zi la alta la matematică, în fiecare zi câte două trei povestiri istorice din D. Almaș, citit și povestit în scris, deși în clasa a treia au au Istorie, iar opționalul nu se face zilnic. Ce se poate face când cadrul didactic nu respectă programa? Dumneaei se mândrește cu munca părinților care lucrează din greu cu copiii acasă. Ne este teamă să reclamăm la director să nu fie copilul persecutat. Poate ne ajutați cumva. Mulțumim!” – CĂLIN MATEI
