Analiză Keysfin

Tu te informezi când emiţi o factură?

Să tai o factură şi să încasezi banii la timp se dovedeşte a fi o misiune plină de provocări. Valoarea facturilor restante din economia românească a crescut semnificativ în ultimii ani şi a depăşit nivelul de 56,7 miliarde de lei la finalul lui 2015, faţă de 53,4 miliarde lei în 2010, arată un studiu realizat de KeysFin, pe baza datelor oficiale de la Ministerul Finanţelor şi Registrul Comerţului. Cele mai multe facturi neachitate au peste 1 an (61%), urmate de cele cu întârzieri de peste nouă luni (20%).

Să tai o factură şi să încasezi banii la timp se dovedeşte a fi o misiune plină de provocări. Valoarea facturilor restante din economia românească a crescut semnificativ în ultimii ani şi a depăşit nivelul de 56,7 miliarde de lei la finalul lui 2015, faţă de 53,4 miliarde lei în 2010, arată un studiu realizat de KeysFin, pe baza datelor oficiale de la Ministerul Finanţelor şi Registrul Comerţului. Cele mai multe facturi neachitate au peste 1 an (61%), urmate de cele cu întârzieri de peste nouă luni (20%).

Potrivit datelor KeysFin, industria prelucrătoare este domeniul cel mai riscant din acest punct de vedere, cu facturi restante de 12,8 miliarde lei, urmat de comerţ cu 12,7 miliarde de lei şi de sectorul utilităţilor (apă, gaze, curent, energie termică etc.), cu 8,3 miliarde lei la finalul lui 2015.

Clasamentul facturilor restante este completat de sectorul construcţiilor, cu facturi neachitate de 7,7 miliarde lei, de agricultură şi de sectorul activităţilor profesionale, ştiinţifice şi tehnice, fiecare cu peste 2 miliarde de lei.

”Din datele statistice rezultă că cea mai îngrijorătoare evoluţie, din perspectiva acumulării de facturi restante, a înregistrat-o sectorul utilităţilor, unde valoarea s-a dublat, de la 3,8 miliarde de lei în 2010 la 8,3 miliarde în 2015. Domeniile în care situaţia nu s-a schimbat în ultimii cinci ani sunt comerţul şi construcţiile, alături de sectorul de hoteluri şi restaurante”, spun experţii de la KeysFin.

Din perspectiva numărului de companii cu facturi restante, cel mai dificil sector este comerţul, unde 27.243 de firme erau într-o astfel de situaţie, domeniu urmat de industria prelucrătoare, cu 9196 de societăţi, sectorul construcţiilor, cu 8511 de firme, activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (6493), transporturi şi depozitare (5038), hoteluri şi restaurante (4289).

“În toate aceste sectoare, în cei cinci ani analizaţi, numărul firmelor cu facturi restante a rămas constant”, au mai spus analiştii.

La polul opus, ca număr de firme, se află companiile cele din asigurări şi intermedieri financiare, învăţământ, sănătate, activităţi sociale, salubritate şi distribuţia apei, acolo unde valoarea facturilor restante nu depăşit un miliard de lei.

Din punct de vedere geografic, cele mai multe probleme în privinţa încasării creanţelor şi plăţii datoriilor se înregistrează în zonele în care business-ul nu este foarte dezvoltat, semn că multe dintre firme se finanţează, practic, din rulajul financiar.

Astfel, încasarea creanţelor se face cel mai greu în Mehedinţi (210 zile), judeţ urmat de Buzău (198 zile), Teleorman (190 de zile), Hunedoara şi Constanţa cu 115 zile şi Bihor cu 114 zile. Bucureştiul se află undeva la mijlocul clasamentului, cu 103 zile în scădere de la 116 zile cât era în urmă cu cinci ani.

În privinţa plăţii datoriilor, situaţia este oarecum similară. În Mehedinţi se plăteşte, în medie, la 388 de zile, perioadă dublă faţă de acum cinci ani. În Hunedoara, datoriile se achită chiar şi mai greu, la 420 de zile, în Teleorman la 357 zile, în Vaslui la 241 de zile, în Giurgiu la 261. În Capitală, datoriile se plătesc, în medie, la 197 de zile, faţă de de 217 zile în 2014 şi 2010.

“Mehedinţiul şi-a dublat, practic, perioada de încasare a creanţelor, de la 113 zile în 2010, iar datoriile se plătesc, în medie, la 388 de zile, un semnal semnificativ privind dificultăţile mediului de afaceri de acolo. În privinţa Bucureştiului, veştile sunt pozitive, semn că firmele au început să înţeleagă că banii trebuie să circule mai rapid, dacă vor să reziste provocărilor date de mediul de afaceri extrem de competitiv”, au explicat analiştii KeysFin.

Statistica arată, totodată, că cei mai serioşi oameni de afaceri, privind din prisma plăţii datoriilor, se află în Argeş, unde media este de 99 de zile, judeţ urmat de Harghita (133), Sălaj (135), Suceava (137), Bistriţa-Năsăud (140), Sibiu (142), Maramureş (146), Vâlcea (153), Vrancea (155),

În privinţa încasării creanţelor, cel mai repede se întâmplă în Tulcea (72 zile), Botoşani (73), Harghita (74), Alba (76), Vâlcea şi Vrancea (77).

Facturile neachitate de peste un an, cele mai multe

Datele KeysFin arată că cele mai multe plăţi restante datează de peste un an (34,7 miliarde de lei la finalul lui 2015), urmate de cele peste 90 de zile (11,5 miliarde de lei) şi peste 30 zile (10,6 miliarde de lei).

Interesant este că, deşi se află pe unele dintre ultimele locuri în clasamentul valorii facturilor restante, asigurările şi intermedierile financiare apar în prim-plan în topul privind perioada medie de plată a datoriilor şi de încasare a creanţelor.

Să încasezi o factură în acest sector necesită, în medie, 372 de zile, iar de plătit datoriile, se întâmplă, în medie, la 399 de zile. Însă cel mai riscant domeniu, din acest punct de vedere, este cel al tranzacţiilor imobiliare, unde plăţile ajung chiar şi la 1159 de zile, iar încasările la 354 de zile.

Domenii “fruntaşe” la acest capitol sunt şi activităţile ştiinţifice, cu 207 zile la încasarea creanţelor şi 260 de zile la plata datoriilor şi construcţiile, cu 182 zile în care creanţele sunt recuperate, în medie, iar datoriile se plătesc în 378 de zile.

La polul opus, în rândul domeniilor cu cea bună disciplină financiară, unde banii circulă mai repede, se situează activităţile de organizări spectacole (47 de zile la încasarea creanţelor şi 130 de zile la plata datoriilor) şi comerţul, cu o medie de 67 de zile la încasarea creanţelor şi 125 de zile la plata datoriilor.

“Aceste date arată, în mod concret, care este dinamica mediului de afaceri, privită din prisma circulaţiei banilor. Sunt domenii unde plăţile se fac mai repede, cum este comerţul, datorită fluxului de marfă, şi altele în care plăţile se fac foarte greu, precum imobiliarele, pentru că au nevoie de timpi mai mari de execuţie şi depind, în mare măsură, de circuitul bancar”, au explicat analiştii.

Construcţiile, exemplu relevant privind situaţia plăţilor în economie

Potrivit analiştilor de la KeysFin, sectorul construcţiilor reprezintă unul dintre cele mai provocatoare domenii ale economiei, privit din prisma dinamicii plăţilor şi încasărilor.

În acest domeniu activau, în total, 62.353 de firme, în 2015, faţă de 66.651 în 2014 şi 66.051 în 2010.

Datele statistice arată că, în medie, plata datorilor în acest sector se realizează la 378 de zile, nivel care nu s-a schimbat foarte mult faţă de acum cinci ani (352 zile în 2010).

Nici în privinţa încasării creanţelor, situaţia nu este mai bună. Perioada medie era, în 2015, de 181 de zile, faţă de 183 în 2010.

“Coroborate cu datele din segmentul imobiliar, care are un cuvânt greu de spus în actualul context economic, statisticile arată că acest sector se confruntă, în continuare, cu aceleaşi probleme întâmpinate şi acum cinci ani. Plăţile se fac în continuare la fel de greu. Asta în condiţiile în care finanţarea în acest sector este influenţată, în mod semnificativ, de circuitul creditării, iar cum banii pleacă greu din bănci, ajung şi mai greu la firmele de construcţii şi cele care produc materiale de construcţii”, explică analiştii de la KeysFin.

Un alt motiv pentru care blocajul financiar a rămas la un nivel constant este dat de puterea financiară redusă a companiilor. “Sunt firme care trăiesc din rulaj şi care nu au resurse financiare solide. În absenţa unui capital investiţional securizat, multe dintre ele pot ajunge foarte rapid în situaţia de a nu-şi mai putea onora obligaţiile financiare. Aşa se explică şi numărul mare de insolvenţe şi falimente din acest domeniu”, explică aceştia.

România, mereu provocatoare

În 2017, situaţia tinde să se agraveze şi nu numai din prisma intârzierii încasării creanţelor şi plăţii datoriilor, dacă este să judecăm după datele disponibile în prezent.

Potrivit BNR, valoarea sumelor refuzate la plată a crescut cu 63% în primul trimestru din 2017 faţă de perioada similară din 2016, de la 863 milioane lei la 1,14 miliarde lei.

În anul 2015, valoarea sumelor refuzate la plată avansase cu 7,6%, până la 8,54 miliarde lei, față de 7,93 miliarde lei în anul precedent. Datele oficiale arată totodată că, deşi numărul incidentelor de plată a scăzut în ultimii ani, valoarea sumelor a crescut semnificativ, atingând nivelul de 98.000 lei/instrument de plată în 2015, față de 69 mii lei în anul 2014.

”Cel mai frecvent motiv de refuz la plată l-a reprezentat lipsa totală sau parțială de disponibil în cont (63 la sută din totalul motivelor de refuz)”.Interesant este şi faptul că, din această perspectivă, economia românească transmite investitorilor semnale nu tocmai pozitive.

Potrivit European Payment Report 2016, riscul de neplată se va înrăutăţi semnificativ în acest an, în opinia a peste 50% dintre investitorii chestionaţi în raport. În Bulgaria, percepţia este mai bună (31%). În Polonia, indicatorul se află la 16%, iar în Ungaria la 3%.

Pentru economia românească, experţii au indicat disputele comerciale (81%) drept principală cauză pentru riscul de neplată, urmată de dificultăţile financiare ale firmelor (68%) şi de amânarea intenţionată a plăţii facturilor (41%).

Cum eviţi problemele din sistem?

Potrivit analiştilor de la KeysFin, pentru a preîntâmpina problemele financiare, firmele trebuie să se informeze din timp în privinţa situaţiei partenerilor cu care lucrează. ”În sectorul construcţiilor şi nu numai, serviciile de monitorizare de business, precum cele oferite de KeysFin, sunt absolut esenţiale. Să semnezi un contract de servicii, să oferi un credit comercial, materiale, produse, suport unor companii fără să verifici în ce situaţie se află însemnă o misiune ce se poate dovedi extrem de riscantă. Calea de la profit la insolvenţă şi faliment este presărată, de multe ori, cu bune intenţii, încredere oarbă, optimism şi prea puţină informare, esenţială într-o economie plină de provocări cum este cea românească”, au declarat analiştii.