45 de organizații ale societății civile, printre care și organizații membre ale Grupului ”ONGuri pentru cetățean” semnează un apel referitor la reacțiile oficiale din spațiul public privind cele 10 proiecte de lege despre legile securității.
”O parte dintre politicienii care ne conduc au minimizat publicarea de către G4media.ro a 10 proiecte de lege reale privind legile securității (‘nu-s variantele finale’, ‘niște propuneri incomplete’), ba chiar Președintele țării i-a amenințat voalat pe cei care ar fi făcut acest lucru (”și știm și cine a fost”).
Aceste reacții demonstrează nu doar că responsabilii politici a căror misiune este apărarea legalității și garantarea respectului Constituției precum și a drepturilor și libertăților fundamentale nu înțeleg gravitatea informațiilor ajunse în spațiul public, dar vor să înăbușe orice reacție a societății care reacționează instinctiv la inepțiile aflate. Chiar și dacă nu am avea niciun comentariu pe texte, există trei aspecte care pur și simplu ies în evidentă:
Serviciile de informații au fost lăsate să își formuleze în mod liber propriile legi, fapt ce a dus în mod evident la niște propuneri grosolane de încălcare a drepturilor fundamentale. Nu vorbim de câteva greșeli gramaticale sau de 1-2 articole care ar fi mai problematice, ci de un întreg sistem în care controlul civil asupra serviciilor secrete este inexistent, redus sau minimizat, iar garanțiile de supraveghere democratică a activității serviciilor sunt pur formale sau lipsesc cu totul. Chiar dacă acestea sunt acum doar propuneri neoficiale, simplul fapt că ele au fost puse pe hârtie ne îngrijorează, deoarece credem că ele conțin viziunea instituției care le-a propus, o viziune complet antidemocratică și revoltătoare;
Lipsa de dorință de dezbatere publică transparentă, inclusiv reacția Președintelui Iohannis, denotă o gravă lipsă de înțelegere a unor concepte democratice fundamentale – nevoia de dezbatere publică reală (nu mimată). Declarația Președintelui conform căreia se va ‘asigura că va fi corectată’ propunerea denotă o asumare instituțională lipsită de orice disponibilitate de a deschide spațiul dezbaterilor pe un proiect atât de important precum este acesta;
Instituția avertizorului de integritate nu este cunoscută de Președintele României. Considerăm gravă amenințarea voalată făcută de președinte la adresa persoanei/persoanelor care au făcut un major serviciu public de a aduce la cunoștința cetățenilor despre acest proiect. Președintele României trebuie să promoveze protecția, dar și respectul față de avertizorii de integritate, mass-media și sursele jurnalistice. Or, prin declarația făcută pe marginea acestui subiect a vulnerabilizat și a adus un atac direct atât la adresa avertizorilor de integritate, cât și a libertății presei.
Pentru a vedea în schimb ce NU există în propunerile legilor securității și despre ce probleme ar trebui să discutăm atunci când reformăm legislația care reglementează domeniul securității naționale, vă propunem să identificăm principalele întrebări pe care ar trebui să ni le punem, pornind de la principiile pe care Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) le-a precizat într-un raport din 2017 referitor la modul de funcționare al serviciilor secrete[1]:
Care sunt etapele procesului legislativ de adoptare a unei noi legislații în acest domeniu? Sunt suficiente termenele de dezbatere propuse în condițiile în care subiectul acestor legi, precum și magnitudinea modificărilor pe care factorii de decizie le doresc impuse, sunt de interes major pentru societate? Cine sunt actorii consultați și în ce pas? Va fi cerută opinia unor experți internaționali în domeniul drepturilor omului?
Cum vor respecta legile propuse normele imperative de tehnică legislativă prevăzute de legislația românească (prin Legea 24/2000)? Când se va face „o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, conform art. 7 (alin. 3^1) al legii menționate, și de către cine? Fiind vorba de o legislație complexă, există tezele prealabile, conform art. 28 al aceleiași legi privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative? Sunt sau vor fi stabilite comisii de specialitate, conform art. 27? Cine va face parte din ele?
Sunt garanțiile privind drepturile fundamentale un element fundamental al legislației din domeniul informațiilor, cu garanții de confidențialitate și de protecție a datelor, în vederea colectării, păstrării, diseminării și accesării acestora?
Care sunt organismele care vor asigura controlul democratic și cât de independente sunt ele? Au fost studiate modele din alte state europene (comisii de judecători, experți, autorități de protecția datelor etc.)? Au aceste organisme personal cu cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua în mod independent activitatea deseori foarte tehnică, a serviciilor de informații?
Vor fi publice rapoartele acestor organisme de control democratic? Vor conține analize detaliate ale sistemului de control democratic și ale activităților derulate în cadrul acestuia (de exemplu, autorizațiile pentru măsurile de supraveghere, măsurile de control în curs, anchetele ex-post și gestionarea plângerilor)?
Există proceduri juridice specifice pentru a proteja privilegiul profesional al unor grupuri precum membrii parlamentului, membrii sistemului judiciar, avocații și profesioniștii din sectorul media? Punerea în aplicare a acestor proceduri este controlată de un organism independent? Cum se evită infiltrarea redacțiilor de către serviciile de informații? (confom Rezoluției Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE)[2]
Exista o protecție eficientă a avertizorilor de integritate din cadrul serviciilor de informații? Au nevoie avertizorii respectivi de un regim adaptat în mod specific la domeniul lor?
Cum sunt evaluate normele privind modalitatea de desfășurare a schimburilor de intelligence la nivel internațional și de către cine? Pot aceste organisme să stabilească dacă procesele pentru transferarea și primirea informațiilor respectă drepturile fundamentale și dacă prevăd garanții corespunzătoare?
Exista organisme judiciare și extrajudiciare cu puteri de recuperare a prejudiciului, care au competența și atribuția de a evalua și lua decizii în mod eficient în ceea ce privește plângerile persoanelor fizice legate de supraveghere?
Sunt informate persoanele supravegheate, după încheierea supravegherii? Fac serviciile de informații testul scopului legitim și al proporționalității înainte de limitarea accesului la informațiile din domeniul securității naționale? Există o autoritate competentă care să evalueze nivelul de confidențialitate?
Care sunt activitățile și ce rol pot să joace organismele naționale din domeniul protecției drepturilor omului și organizațiile societății civile, în calitate de „gardieni” în cadrul sistemului de asigurare a controlului democratic?
Acestea sunt întrebările fundamentale ale controlului serviciilor de informații, pe baza principiilor europene dezvoltate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA).
Acum ele sunt ignorate de orice declarație politică sau în proiectele devenite publice. Având în vedere prima formă a acestor propuneri, suntem convinși că drepturile omului și principiile bunei guvernări sunt ultimele preocupări în procesul de modificare a acestor legi. Pentru o țară în care chiar și acum, la 30 de ani de la căderea comunismului, avem trauma Securității, singura modalitate posibilă prin care aceste legi să ajungă la o formă apropiată de principiile unui stat democratic, și în acord cu drepturile omului, este printr-un amplu proces de dezbatere publică și prin integrarea răspunsurilor la întrebările de mai sus”, se arată într0un comunicat de presă.
.
