Cătălin DRAGOMIR
PSD demonstrează, dacă mai era cazul, că știe să facă politică atât ”pe față”, cât și discret, departe de ochii vigilenți ai ”soroșiștilor”, ”iohannistilor” și ”băsiștilor”. S-a întâmplat și în ultimele zile ale lui ianuarie a.c., când toată lumea vorbea și înfiera grațierea și amnistia și lăuda sau critica (cu argumente, dar mai ales fără) bugetul de stat pentru acest an care se chinuie să apară.
Social-democrații și-au retras, atât de discret încât nu știau de acest lucru decât câțiva de la vârful partidului, cei doi reprezentanți din comisia de la Palatul Cotroceni care lucrează pentru proiectul de țară de care e atât de mândru președintele României. Un proiect asumat de toate formațiunile politice parlamentare la un moment dat. Motivul e cât se poate de plauzibil, având în vedere prăpastia creată între Klaus Iohanis și Liviu Dragnea: PSD are propriul proiect de țară!
Unul dintre principiile după care se călăuzea Iulius Caesar era că războiul dă dreptul învingătorilor să impună învinșilor orice condiție doresc. Acesta să fie principiul după care acum, după câștigarea alegerilor, Liviu Dragnea să ghideze PSD-ul și aliații săi – ALDE și UDMR?
Iulius Caesar a fost, totuși, un dictator. Influent, dar controversat, el a avut un rol esențial în instaurarea dictaturii în Roma și lichidarea democrației Republicii.
Nu-mi dau seama dacă Dragnea și l-a ales drept model pe Caesar și dacă principiul că ”învingătorul ia totul” este noua sa deviză. Într-o democrație nu este așa.
Observ însă că Liviu Dragnea este omniprezent și omnipotent. Știe cel mai bine programul de guvernare, știe cel mai bine cum trebuie împărțit bugetul. Ba chiar preia negocierile dintre diferite instituții și guvern. Nu tu premier, nu tu ministru de Finanțe… Liviu Dragnea
Îi amintesc însă dlui Dragnea un lucru – Caesar a fost numit Dictator Perpetuus, adică…. dictator pe viață…. Asta își dorește?
Suntem o țară în care analfabetismul funcțional e în floare, o țară în care e rușinos să mai pășești într-o bibliotecă, e rușinos să mai cumperi o carte. O țară unde prostia tinde să se generalizeze. În aceste condiții nu e greu să obții susținerea în schimbul unor facilități din banii de la buget.
Când e vorba de țară, proiectul trebuie să fie unul. Conceput, negociat și asumat, democratic, de toți – putere și opoziție deopotrivă.
Având în vedere cele întâmplate, se pune întrebarea, legitimă: Încotro ne îndreaptăm? Încotro se îndreaptă România?!
