Situl neo-eneolitic de la Cernica se află la sud de Bucureşti, la un km nord-est de satul Căldăraru, comuna Cernica. Este situat pe o prelungire a terasei din dreapta lacului Colentina, înaltă de circa 10 m. Cercetările arheologice au fost efectuate în cursul deceniilor şase şi şapte ale secolului trecut. Situare două părţi: necropola în partea de est, spre lac, şi cele două aşezări suprapuse parţial, atribuite culturilor Dudeşti – faza Cernica şi Boian – faza Bolintineanu. Necropola se întindea pe o suprafaţă de 12.000 mp şi cuprindea 379 morminte. Dispunerea spaţială a acestora sugerează existenţa a două grupări, una nordică şi una sudică. Autorii săpăturilor au interpretat această situaţie prin posibila existenţă a două grupuri sau clanuri. Planul săpăturilor conţine 378 morminte. Dintre acestea, doar pentru 342 este menţionată orientarea.
Ipotezele avansate de arheologi privind posibila orientare solară a mormintelor necropolei de la Cernica au captat interesul astronomilor. I. C. Sângeorzan a încercat să demonstreze că mormintele erau orientate în funcţie de variaţia direcţiei din care ”răsărea” soarele în diferite momente ale anului. Analiza s-a efectuat considerând direcţia privirii defunctului.
La momentul publicării monografiei cimitirului de la Cernica, E. Comşa atrăgea atenţia asupra a două aspecte. Prima observaţie se referea la faptul că mormintele nu ar fi trebuit analizate la un loc, atât cele cu scheletul depus pe spate, cât şi cele cu scheletul pe o parte, deoarece acestea ilustrează două obiceiuri diferite care ar putea fi reflectate şi de către orientare. A doua observaţie este că orientarea în funcţie de răsăritul soarelui nu este singura explicaţie sau interpretare posibilă. E. Comşa a enumerat şi alte două posibile puncte de reper luate în consideraţie şi de alţi cercetători, cum ar fi locul de origine al comunităţii sau aşezarea de unde provenea defunctul. – Cristina ANGHELUȚĂ, – -sursa: cernica.judetulilfov.eu, foto: Cimec.ro
