Acasă Educatie Cobai în experimentul ”Școala românească”

Cobai în experimentul ”Școala românească”

DISTRIBUIȚI

27 de ani de incompetență

Victimă a unui experiment care nu dă semne că s-ar încheia vreodată, învățământul românesc a devenit un soi de corabie în derivă pe care nimeni nu pare a fi capabil să o conducă spre vreun liman.

De peste 27 de ani, învățământul românesc are parte de legi de organizare incoerente, de școli dărăpănate, de manuale stupide și de profesori necalificați, toate acestea făcând parcă parte din ”scenariul” unui experiment ale cărui victime sunt, an după an, copiii noștri ajunși pe băncile școlii. Iar acum, colac peste pupăză, îl mai avem și pe Liviu Pop ministru al Educației și Învățământului.

Un analfabet funcțional

Evoluția învățământului pare că este ilustrarea vie a unei anecdote. Care spune că, în timp ce pesimistul consideră că ”mai rău de atât nu se poate!“, optimistului este convins că „ba da, se poate!“. Ani la rând, educația și învățământul s-au aflat pe pana unor personaje abulice, numite, de obicei, pe criterii politice. Personaje despre care, la încheierea mandatului lor ministerial am afirmat că „mai rău de atât nu se poate“. Dar, iată că s-a putut: acum, educația copiilor noștri a ajuns la mâna lui Liviu Pop, un sfertodoct pe cât de caraghios, pe atâta de plin de ifose. Din CV-ul său, lăbărțat pe câteva pagini, aflăm că ministrul Educației nu știe nici măcar numele liceului pe care l-a absolvit: menționează Colegiul Tehnic ”Anghel Salygny”, Baia Mare. Dar, probabil că n-a făcut prea mulți purici pe acolo. Căci, în caz contrar, ar fi avut ocazia să afle că liceul respectiv se numește, de fapt, ”Anghel Saligny”, așadar, cu un singur ”y”. Mai târziu, Liviu Pop a absolvit și cursurile Facultății de Matematică și Informatică a Universității Babeș-Bolyai. Dar când vine vorba despre absolvenți asemenea lui, universitarii de acolo spun, plini de umor, că, în realitate, numele celebrei instituții academice este ”Boi ai – Boi dai”. Ulterior, restul pregătirii lui Liviu Pop s-a încropit mai ales prin cursuri și ”seminarii de formare” organizate de tot soiul de instituții obscure. Noroc că nu a făcut cine știe ce studii și prin străinătate, căci am fi putut crede că Eminescu s-a gândit chiar la el când a scris în poezia ”Ai noștri tineri”: ”Ș-apoi ni vin de fericesc norodul/Cu chipul lor isteț de oaie creață”.

De fapt, activitatea academică a actualului ministru al Educației și Învățământului n-are prea multă relevanță: de ani buni s-a implicat în politică, unde a avut parte de o evoluție extrem de rapidă. Dar adevăratul moment de ”glorie” s-a petrecut în vara anului 2012, pe când era ministru interimar la Educație. În ciuda faptului că deținea o funcție provizorie, el a fost cel care a dispus dizolvarea Consiliului de specialitate care decisese, în unanimitate, că Victor Ponta și-a plagiat celebra sa lucrare de doctorat. Însă de atunci încoace Liviu Pop și-a dat adevărata măsură a valorii, iar acțiunile și declarațiile lui politice au coborât la un nivel greu de atins, chiar și de politicienii români. El a emis tot soiul de ”perle” care-l plasează undeva între ”marii comici ai ecranului” și categoria ”analfabeților funcționali”, știe să citească, dar nu pare a fi capabil să înțeleagă informația din text.

Chiar dacă acum se ocupă de soarta învățământului de toate gradele, Liviu Pop s-a poticnit adeseori în fața limbii române, pe care o vorbește conform unor ”reguli” personale, pe care le știe doar el. Anul trecut, la scurt timp după o intervenție chirurgicală, el și-a liniștit simpatizanții de pe Facebook, anunțându-i că „totul este sub control, operaţia la genunche a decurs bine“. Motiv pentru care, de atunci încoace el a și devenit ”ministrul Genunche”. Dar asta este un fleac: ministrul Educației a demonstrat că are mari probleme și cu numărul de ”i” care se utilizează la pluralul unor cuvinte românești. Iar cu o zi înaintea începerii anului școlar, probabil, uitând că el însuși este cel care, din fotoliul ministerial în care l-a cocoțat PSD, răspunde de soarta învățământului, ”Genunche” ne-a anunțat, senin, că școala românească este doar cu puțin peste nivelul de corigență: undeva între nota șase și șapte.

Iar în ceea ce privește ”faptele” cu care se laudă Liviu Pop, acestea chiar că îl reprezintă: în ministeriatul său, elevii sunt obligați să înceapă școala fără manuale. Iar manua­lele care, totuși, există, sunt vai de mama lor. Copiii încă nu au primit manuale pentru disciplinele școlare esențiale pentru dezvoltarea lor intelectuală. În schimb, s-au pricopsit cu un manual de sport care, la început, îi învață cum să meargă. – mai multe pe Cotidianul.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ten + 18 =