În publicaţia noastră ilfoveană am revenit periodic cu articole privind generaţiile care ne vor înlocui. Este grija noastră de români responsabili de a lăsa, în urma trecătoarelor noastre vieţi, acele vlăstare care să ne ducă mai departe pe noi, cei de azi – părinţi, bunici şi în cazuri deosebite pe străbunici. Este o datorie umană preluată “din moşi-strămoşi”. Azi ne vom opri la doar la câteva generalităţi privind manualele şcolare după care învaţă elevii noştri. Am luat sub observaţie manualele debutanţilor în ciclul gimnazial, clasa a V-a, despre al căror conţinut vom reveni în detaliu. Ne oprim, deocamdată, la Matematică. Există o condensare a materiei care pe noi, părinţii profani, scoliţi în alte timpuri, ne pune pe gânduri. La clasa amintită s-a trecut la ecuaţii de gradul întâi fără a fi predate noţiuni de algebră! Se mizează pe rezolvarea complexelor teme prin deducţiile logice ale odraslelor noastre ilfovene de 11 ani! Mă rog, suntem în mileniul super-vitezei, trebuie să creăm tineri care “să facă faţă” cerinţelor viitorului super-tehnologizat. Facem o mică paranteză: Au apărut, în România post-decembristă, mulţi analfabeţi. Creatorii de manuale alternative cred că acei copii, unii chiar modeşti, şi în judeţul Ilfov sunt mulţi, mai ales ţigani, îşi vor însuşi încâlcitele probleme de matematică… deducţională! Aceste manuale ar trebui să fie distribuite numai la instituţii de învăţământ de elită din marile oraşe. Pentru unii dintre elevii noştri ilfoveni (şi nu numai) trebuie manuale simple, clare, care să creeze absolvenţi capabili să răspundă cerinţelor pentru meserii simple. Nimeni nu îi opreşte pe cei dotaţi, care vor performanţă, să se pregătească suplimentar. Aşa era în trecutul nu prea îndepărtat, iar învăţământul socialist a creat valori care, ajunse “afară”, chiar “au speriat Vestul”!
Semnatarul acestor rânduri a mers la una dintre şcolile din comuna Cernica şi a ridicat problemele de mai sus. A avut totala înţelegere a celor expuse, dar toţi profesorii au motivat, logic, că “aceasta este programa şi noi suntem obligaţi să o respectăm cu stricteţe”. Şi au perfectă dreptate! La inspecţiile periodice orice abatere de la “programă” atrage sancţiuni. Şi în unele cazuri chiar pierderea postului. Suntem în plin neocapitalism în care lupta pentru un post, o ocupaţie, o afacere sunt determinante pentru ca viaţa fiecăruia dintre noi să meargă înainte.
Invazia de aşa-zisele “reforme ale învăţământului” aflate pe agenda fiecărui vremelnic ministru, ocupant al acestui înalt fotoliu, a bulversat, dezechilibrat, chiar demonetizat învăţământul românesc. În investigaţiile noastre în acest atât de delicat şi important domeniu am pus diferite întrebări elementare elevilor din învăţământul gimnazial. Răspunsul lor a fost stupefiant, uşor obraznic, dar logic, având în vedere această programă total neconformă cu posibilităţile lor: “Mai lasă-ne, bre, cu chestii d-astea!”
Noi am mai spus în publicaţia noastră că dificultatea manualelor şcolare trebuie să fie plasată la nivelul general accesibil pentru 65 – 70% dintre elevi. Restul trebuie să facă eforturi pentru a ţine pasul cu majoritatea. Dar elevii eminenţi? Pentru ei materia devine prea facilă. Au datoria să se pregătească suplimentar. Au existat pe vremea socialismului, există şi acum (mai ales) un bogat material documentar pentru copiii mai dotaţi. Noi trebuie să învăţăm şi din experienţa învăţământului interbelic: era foarte simplu, concentrat. Şi a produs mari valori care s-au impus în orice domeniu de vârf din România interbelică dar şi “absolvenţi a patru clase primare” care au împânzit administraţia locală şi cea privată din acele timpuri.
Vom reveni cu exemple concrete privind debusolada creată de actualele manuale pentru ciclul gimnazial. – VASILE BOLBOJA
