Editorial Catalin DRAGOMIR
Odată cu instalarea Cabinetului Cioloș, apele par să se mai fi liniștit în Parlament, dar numai până la primăvară. Nimeni nu se mai înghesuie sau nu mai amenință că pleacă la UNPR, de exemplu, partidul de rezervă până mai ieri, mai ales după ce Generalul a intrat în dizgrația străzii. Dar nu trebuie trecut ușor cu vederea că există destui aleși care stau cu bagajele la ușă, deocamdată însă fără ”orientare”.
Pe partea dreaptă, dinspre PNL există parlamentari care vor să dezerteze către ALDE, mai ales din cauza foștilor democrat-liberali care par să își negocieze tot mai multe avantaje în partid, în detrimentul ”bătrânilor”, însă intrarea partidului lui Tăriceanu în opoziție i-a descurajat pe mulți. Alt grup din PNL ar face pasul către Mișcarea Populară, dar această formațiune nu are structuri aproape deloc în multe județe.
Pe partea stângă, de la PSD ar putea pleca niște parlamentari către PSRO sau, de ce nu, la o altă formațiune pe care ar putea să o înființeze Victor Ponta, pentru că spre UNPR e greu de crezut că mai privește cineva. Dar nimeni nu face pasul, deocamdată, pentru că lupta internă se dă pentru un loc în viitorul parlament. În legislatura viitoare vor fi mai puțin cu 100 de parlamentari, așa că și negocierile cu UNPR, pentru a participa din nou pe liste comune, vor crea mari disensiuni. Există destui aleși conștienți de faptul că guvernarea PSD nu a fost tocmai rea și că pot spune electoratului destule fapte bune.
În PSD, ca și în PNL, există și un grup de rebeli, din care fac parte mai ales politicieni tineri, aceștia nemaidorind să fie conduși de ”seniori”, trendul străzii, care dorește ”schimbări profunde”, fiind adus permanent în discuție. Se scapă din vedere însă că există, de ceva ani, o criză de cadre în ambele partide mari, formațiuni care vor face legea și la următoarele alegeri indiferent de ce spun analiștii, plătiți sau neplătiți, pe la divrese emisiuni.
Concluzia este că atât PSD, cât și PNL rămân partide efrecventabile, în timp ce UNPR se va chinui să își găsească din nou un partener care să îl ducă în parlament. Restul, cu excepția Mișcării Populare care va trece pragul electoral, nu poate fi considerat decât o aventură politică.
