Libertatea reprezintă un drept fundamental pe care nu avem dreptul nici să-l reglementăm şi nici să-l negociem. Dar am observat recent că domnul Liviu Dragnea – preşedintele Partidului Social Democrat – ignoră tocmai acest aspect, declară deputatul liberal de Ilfov Daniel Gheorghe.
Am văzut cu stupoare cum, în doar câteva zile, o lege aşa zisă anti-defăimare a fost anunţată public, pusă pe ordinea de zi şi votată de Senat. O lege care pare desprinsă din nuvelele lui Orwell, care seamănă mai mult cu o idee din ”Ferma animalelor” decât cu legislaţia europeană.
”Din păcate, există tendinţe ale unor lideri politici de a satisface nevoi și cerințe inexistente în România. Este și cazul domnului Dragnea și al recentei sale propuneri legislative. Este de-a dreptul aberant să votăm acum o astfel de propunere, precum Legea anti-defăimare. Și este complet ridicol ca domnul Dragnea, care în niciun caz nu poate fi un exemplu de moralitate şi care nu poate da lecţii de bună purtare nimănui în România, să ne înveţe ce avem voie să spunem şi ce nu avem voie să spunem. În urma acestei legi se va înființa un „departament” însărcinat cu lupta anti-defăimare şi promovarea toleranţei care, prin intermediul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării – o altă structură anacronică ce atentează într-o anumită măsură la libertatea de expresie în România -, ar urma să dea amenzi celor care vorbesc ceea ce nu trebuie”.
Prin “ceea ce nu trebuie”, spune parlamentarul de Ilfov, trebuie să înțelegem orice poate deranja o anumită categorie socială. Cât timp în legislaţia românească există pedepse foarte ferme pentru instigarea la ură sau agresiunea bazată pe diferenţele de rasă, etnie, sex, religie, orientare politică sau categorie socială, mie mi se pare inutil și neproductiv să inventăm false probleme, să discutăm non-subiecte și să propunem legi care pot restrânge nejustificat libertatea de exprimare din România.
”Să nu uităm că libertatea de expresie şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi legitime, câştigate prin sacrificiu de sânge. Şi sunt drepturi statuate de Constituţia României. Nimeni nu se poate juca cu aceste argumente. Nici măcar domnul Dragnea, liderul unui partid care nu permite competiție internă. Libertatea de conștiință este singurul lucru ce trebuie apărat cu orice preț. Și fix libertatea conştiinţei pare să-l incomodeze pe domnul Dragnea, care – probabil aureolat de lecturi recente din Gramsci, Habermas, Adorno şi alţi gânditori neomarxişti care au pus bazele acestui marxism-leninism reeşapat – pune umărul la construcția românească a mini-ideologiei corectitudinii politice şi relativismului moral. În viitor, departamentul inventat de domnul Dragnea ne va da voie să spunem anumite lucruri, și ne va amenda când vom spune ceea ce nu dă bine. Pentru că legea domnului Dragnea nu sancționează minciuna, ci afirmațiile care deranjează. Și cu toții știm căt de supărător poate fi adevărul. Cui îi este destinată această lege? Locuitorilor din Teleorman, pe care domnul Dragnea susține că îi reprezintă în Parlament? În niciun caz. Poate unor viitori locuitori ai României, care s-ar putea simţi ofensaţi – tot în viitor – de anumite expresii? Greu de crezut. Poate cuiva, poate din afara țării, pe lângă care domnul Dragnea încearcă să-și câștige indulgența? Poate. Să punem această lege în contextul crizei migranților, despre care în curând nu vom avea dreptul să mai spunem nimic? Mă tem că trebuie. Prioritatea noastră este blocarea acestei legi care reprezintă un prim pas al restrângerii drepturilor cetățenești, al libertății de exprimare și de conștiință. Prin această lege, domnul Dragnea – ajutat de colegii senatori – trage democrația înapoi, sub pretextul corectitudinii politice”.
