Cătălin DRAGOMIR
Din dorința de a fiscaliza importante sume – de la micii meseriași, buticari, dar și de la meditatori – Guvernul vrea să introducă, din 2018, ”impozitul pe gospădărie”. Nu e un lucru rău să plătească toată lumea impozite, dar cu siguranță nu e bine în acest moment pentru că noi, așa cum ne e obiceiul, punem carul înaintea boilor.
Într-o țară în care românii habar nu au ce e aia educație financiară, iar ANAF-ul nu are sub nicio formă infrastructura necesară pentru a implementa o astfel de dorință, nu cred că se va putea realiza așa ceva. Chiar crede Guvernul că găsește într-un an 30.000 de consultanți fiscali, pe care să îi plătească bine ca să îi învețe pe români cum să completeze o grămadă de declarații? Și, apropo, cine verifică dacă datele declarate sunt corecte? Există specialiști pentru așa ceva?
Pas cu pas se poate ajunge la ceea ce vor cei de la putere, dar mai întâi trebuie pregătită populația, adaptată legislația și corelată cu cea europeană. Nu cred că e o idee bună să ni se dea exemplu sistemul fiscal american, pentru că noi nu trebuie să ne adaptăm cerințelor de peste Ocean, ci celor din Uniunea Europeană. Ca să nu mai vorbim că nimeni nu a explicat românilor cum de vor fi din ce în ce mai mulți bani la buget în timp ce au loc mereu scăderi de taxe și majorări de lefuri la stat, de multe ori, peste măsură.
România are nevoie de o schimbare în bine a sistemului fiscal, dar asta nu se poate face pe ”repede-nainte”. Nu ar fi mai bine ca înainte de a face schimbări radicale să fie unite bazele de date ale Fiscului cu cele de la Statistică? Pentru că la ANAF și la Ministerul Muncii sunt 4,8 milioane de angajați care plătesc dări la stat, iar la Statistică peste șase milioane. Cu siguranță, diferența e formată din micii meseriași care câștigă, mai mult sau mai puțin, în funcție de ceea ce face fiecare.
