Acasă Editorial EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU

EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU

DISTRIBUIȚI

interceptrari 

Ce mai face SRI? Câştigă sau pierde?

(Meciul continuă)

În societatea civilă, incluzându-i aici şi pe patrioţii Diviziei Media SRI, disputa are loc în jurul următoare dileme: prin decizia CCR, căreia i se adaugă Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, se stabileşte un alt raport între drepturile şi libertăţile cetăţeanului şi necesitatea asigurării siguranţei naţionale. O discuţie întrucâtva falsă. Din simplu motiv că principalul obiectiv al siguranţei naţionale este chiar conservarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. În schimb, în interiorul SRI, dilema are o natură diferită. Şi ea poate fi rezumată astfel: câştigă sau pierde putere SRI?

Răspunsul la această întrebare este cardinal. Pentru că orice instituţie publică sau nepublică şi, cu atât mai mult, orice instituţie de forţă are o tendinţa naturală în direcţia acumulării unei puteri din ce în ce mai mari. Pe care o democraţie şchioapă i-o poate oferi. Sau pe care o democraţie mai puternică i-o poate retrage. Iar această putere din ce în ce mai mare către care tinde SRI, ca instituţie, propulsată de câteva minţi înfierbântate, nu este închinată, în exclusivitate, cauzei siguranţei naţionale. Aşa cum s-a văzut de atâtea ori. Dar cum răspundem la întrebarea din titlu?

Începem prin a ne pune două întrebări extrem de simple.

  1. Îşi pierde SRI calitatea neconstituţională de participant la ancheta penală?
  2. Pierde SRI accesul la toate informaţiile care nu ţin de siguranţa naţională?

La aceste două întrebări simple, răspunsurile sunt, astăzi, la fel de simple. Până când şedinţa Consiliului Suprem de Apărare al Ţării nu s-a întrunit, iar Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului a rămas un simplu proiect, răspunsul la întrebările de mai sus era dificil de dat. Cu dacă şi cu parcă. De aici şi înverşunata dispută care a avut loc. Şi care, pe alocuri, a mirosit a păruială. Pentru că, şi dintr-o parte şi din cealaltă au intervenit în luptă personaje înfierbântate. Astăzi, lucrurile s-au simplificat.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului, iniţiată de doamna Raluca Prună, ministrul Justiţiei, şi validată de CSAT, aruncă în aer şi în ridicol decizia CCR. În mai multe privinţe.

Astfel încât, răspunsul la prima întrebare este următorul: Serviciul Român de Informaţii, în ciuda Constituţiei şi în ciuda deciziei CCR, devine, pentru prima dată, în mod oficial, participant la ancheta penală. Ordonanţa de Urgenţă dă dreptul acestei instituţii să efectueze interceptări, care reprezintă o activitate de cercetare penală în domeniile ţinând de siguranţa naţională. Domenii care, în paranteză fie spus, în absenţa unei legi moderne, sunt destul de confuze. Ceea ce permite, nu numai interpretări, ci şi extincţii. Asta înseamnă că fondul deciziei CCR a fost aruncat în aer. Chiar atunci când absolut toţi autorii masacrului au garantat că, indiferent ce cred ei personal, vor respecta, cu stricteţe, decizia CCR.

La cea de-a doua întrebare, din nou, răspunsul este foarte simplu. Întrucât Ordonanţa de Urgenţă stabileşte, cu subiect şi predicat, faptul că autoritatea de interceptări rămâne, până una-alta, aceeaşi, iar ea aparţine SRI, cu severe cu tot, este uşor de înţeles că serviciul secret va avea, în continuare, acelaşi acces nelimitat la toate informaţiile care nu au legătură cu siguranţa naţională.

Restul este doar fum. Printr-un act juridic ilegal, printr-o Ordonanţă de Urgenţă care sfidează Constituţia şi Curtea Constituţională, se adaugă, pentru prima dată, o prevedere în Codul de Procedură Penală prin care este consacrată calitatea SRI de participant la ancheta penală. Fix ca pe vremea Securităţii.

Înţeleg de ce, în aceste condiţii, Divizia de patrioţi Media a SRI a pus batista pe ţambal.

Din această afacere, SRI câştigă de mai multe ori. În primul rând, şi-a legalizat activitatea. În al doilea rând, nu va mai fi arătat cu degetul pentru scurgerile de informaţii, pentru că, oficial, nu el va fi beneficiarul acestora. Ci DNA şi DIICOT. În al treilea rând, toţi cei bine informaţi, adică judecătorii şi procurorii sau reprezentanţii clasei politice, vor şti şi vor lua aminte că, şi în continuare, tot SRI este jupânul.

Dar se putea şi altfel? Evident. De pildă, se putea foarte bine ca prin ordonanţă de urgenţă să fie înfiinţată o nouă autoritate de supraveghere a comunicaţiilor, absolut autonomă, supusă unui control strict pentru a se evita, în viitor, abuzurile şi care să preia integral infrastructura SRI. Cu severe cu tot. Iar SRI să comande, la fel ca şi parchetele, interceptările de care are nevoie, pentru a ne proteja de spioni, de trădători şi de terorişti. Se mai putea ca, în situaţia în care Ordonanţa de Urgenţă este neconstituţională, pentru că modifică o lege organică şi contravine unei decizii CCR, ea să fie desfiinţată, de îndată, de către Parlament, întrunit sâmbătă sau duminică într-o sesiune extraordinară. Şi se mai poate ca acest lucru chiar să se petreacă în cursul săptămânii viitoare.

Dacă va exista o iniţiativă de acest fel, vom asista la un meci interesant. Vom vedea câţi dintre parlamentarii majorităţii sunt oamenii serviciilor. Şi câţi nu sunt. Meciul continuă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × four =