Analiză 2008 vs. 2015 Similarităţi între situaţia economică de dinaintea izbucnirii crizei din 2008 şi cea de acum. Şi în anul trecut, ca şi în anul dinaintea crizei, consumul a crescut cu aproape 10%, producţia internă nu a mai făcut faţă cererii, astfel că importurile s-au înteţit, iar veniturile populaţiei au crescut accelerat. La fel ca în urmă cu şapte ani, semnele crizei sunt tot mai evidente pe pieţele financiare internaţionale, dar în România optimismul oficialităţilor este debordant.
”Nu mai trageţi de economie, că se rupe şi o să izbim avionul!“, avertiza guvernatorul BNR Mugur Isărescu în 2008, anticipând că, din cauza avansului prea accelerat al cererii, consumului şi creditării, urma să avem o ”aterizare dură“ în 2009 – 2011.
Şi acum, ca şi atunci, consumul creşte accelerat, pe fondul creşterii puterii de cumpărare a populaţiei şi scăderii taxelor, iar industria abia mai face faţă cererii. Importurile cresc din nou, acum, pentru că producţia internă de bunuri de larg consum (alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, electronice, electrocasnice, articole de uz personal etc.) ori a fost nepregătită, ori încă nu s-a adaptat la aşteptările şi cerinţele consumatorilor. Asta duce la o supraîncălzire a economiei, care se supraturează pentru că creşte peste potenţialul propriu.
Dacă în 2007 – 2008 economia avea un potenţial de creştere de 4% şi avansa cu peste 7%, în 2015 – la un potenţial mult mai scăzut, de 3%, din cauza unor dezechilibre structurale – se prognozează că ar creşte cu 4% (dacă excludem influenţa nefastă a agriculturii, creşterea din 2015 ar fi, după ultimele calcule, de peste 6%). Aşadar, suntem din nou peste potenţial, cu o creştere nesănătoasă care poate duce la o nouă răsturnare de situaţie dacă – aşa cum s-a întâmplat în 2009-2011 – cererea ar scădea brusc.
O legitate nescrisă a economiei spune că dacă un indicator (sau o industrie, un sector din economie) creşte excesiv, acela va fi afectat, la un moment dat, de scăderi excesive. Asta s-a întâmplat şi în anii de criză: după ce în 2007-2008 construcţiile, industria şi importurile creşteau şi cu 40%, scăderile au fost la fel de abrupte în 2009-2011.
Acum, constatăm din nou unele creşteri cu două cifre (de exemplu, la comerţul cu amănuntul şi la construcţiile rezidenţiale), în contextul în care producţia industrială abia dacă avansează cu 5%.
La fel şi cu salariile, mai ales în sectorul bugetar: în 2007-2008, pe lângă faptul că au crescut mult peste productivitate, efectivele de angajaţi au fost umflate mult peste necesar; în 2015, deşi productivitatea n-a cunoscut un salt spectaculos (+4% după estimările oficiale) salariul minim pe economie a crescut de două ori, de la 900 la 1.050 de lei (+10,5%), punând presiuni suplimentare pe buget. Şi la nivelul creditării avem o asemănare notabilă, în sensul că dacă în 2008 băncile ofereau celebrul credit „doar cu buletinul“, acum oferă împrumuturi doar cu… certificatul fiscal.
Miliardarul american George Soros a declarat recent că evoluţiile pieţelor financiare din această perioadă îi amintesc de conjunctura economică din 2008, an în care se prefaţa una dintre cele mai grave crize din istorie. Scăderea abruptă a pieţei de capital chineze, urmată de restul burselor pare a-i confirma pesimismul. Publicaţia financiară ”The Economist“ a analizat predicţia lui Soros pentru a vedea dacă există o corespondenţă cu ceea ce se întâmpla în urmă cu şapte ani. Interesant este că principalele prognoze făcute de instituţiile financiare nu anticipează o criză economică în 2016, la fel cum n-au făcut-o nici în 2008. Banca Mondială a modificat prognoza pentru acest an în scădere, de la 3,3% la 2,9% (valoare mai mare decât pentru 2015). În ianuarie 2008, raportul Fed prevedea o expansiune a economiei de 1,3 – 2%, în scădere faţă de prognoza de toamnă 2007.
Cele mai îngrijorătoare semnale din prezent sunt scăderea indicatorului pentru evoluţia sectorului industrial din SUA la 48,2 (sub 50 înseamnă încetinirea producţiei industriale). Situaţia este identică şi în cea de a doua economie a lumii, China, unde industria frânează. Schimburile comerciale la nivel global sunt şi ele în scădere. Cea mai mare necunoscută pentru economia mondială este stabilitatea sistemului bancar din China. Datoria totală (publică şi privată) a Chinei a urcat în prezent la aproximativ 28.000 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă peste 240% din PIB, conform datelor oficiale ale Băncii centrale din Beijing. Creşterea este îngrijorătoare de 50%, realizată doar în patru ani.
Necunoscută este însă proporţia de credite neperformante din totalul activelor bancare. Oficial, banca chineză admite puţin peste 5%. Estimările analiştilor independenţi se situează însă undeva la peste 20% din totalul creditării, adică peste 3.000 de miliarde de dolari (cât PIB-ul Germaniei). Iar o asemenea sumă poate provoca o reacţie în lanţ care poate conduce la o nouă recesiune.
Nici Bloomberg nu ne vede cu ochi buni
Un studiu efectuat de revista financiară ”Bloomberg“, în care sunt analizate şansele a 93 de ţări de a intra în recesiune în 2016, precum şi prognoza de expansiune a PIB, situează România printre statele cu risc mediu de recesiune. Dacă pentru creşterea PIB, mediana răspunsurilor economiştilor intervievaţi este de 3,8% pentru 2016 (ceea ce ne plasează în primul sfert al statelor analizate), riscul de a ne confrunta cu o recesiune este de 1 la 10. Dublu faţă de Polonia, care are şanse de 5% sau Ungaria care are 0% şanse de recesiune. Bulgaria este, de data aceasta, la egalitate cu noi. Iată că şi acum, ca şi în 2008, contextul internaţional nu arată deloc bine. Dar, la fel ca în urmă cu 7 ani, oficialităţile de la Bucureşti sunt atât de optimiste, încât la o scădere semnificativă a taxelor adaugă creşteri generoase de pensii şi salarii, respectând întocmai reţeta perfectă pentru intrarea într-o nouă recesiune.
Royal Bank of Scotland își sfătuiește clienții să se pregătească pentru ”un an cataclismic”
Royal Bank of Scotland își sfătuiește clienții să se pregătească pentru ”un an cataclismic” marcat de o criză globală a deflației, avertizând că marile burse ar putea cădea cu până la o cincime iar barilul de petrol ar putea fi cotat cu 16 dolari.
Divizia de creditare a RBS afirmă că piețele dau semnale de stres similare celor 2008, din lunile care au precedat declanșarea crizei Lehman.
”Vindeți absolut tot, cu excepția obligațiunilor de înaltă calitate. Vorbim de redobândirea capitalurilor, nu de rentabilitatea capitalurilor. Suntem într-un hol foarte aglomerat care are ieșiri de urgență foarte strâmte”, se afirmă într-o notă trimisă clienților de conducerea Diviziei de Credite.
Andrew Roberts, șeful Diviziei, afirmă că piața creditelor și comerțul global se contractează- o adevărată provocare pentru bilanțurile corporative și câștigurile de capital în condițiile în care ponderile datoriei globale au atins un nivel record.
”China a pornit o corecție majoră care va avea efect de bulgăre de zăpadă. Acțiunile și creditarea au devenit foarte periculoase”, afirmă Roberts, care se așteaptă ca Wall Street și bursele europene să înregistreze scăderi între 10 și 20 la sută.
”Londra este vulnerabilă în situația unui șoc negativ. Toți aceia care acționează după mentalitatea tipică companiilor din domeniile minier și petrolier, potrivit cărora dividentele sunt în siguranță, o să constate cu surprindere că lucrurile nu mai stau deloc așa”, consideră Andrew Roberts. Mai mult pe cursdeguvernare.ro.
Bursele de pe piețele emergente au scăzut luni la cel mai redus nivel din ultimii șase ani, iar monedele țărilor respective s-au depreciat pentru a șaptea zi consecutiv, deoarece temerile privind perspectivele de creștere ale Chinei au determinat investitorii să renunțe la activele mai riscante, transmit Reuters și Bloomberg.
Toate cele zece grupuri industriale incluse în indicele MSCI Emerging Markets înregistrau scăderi luni. Luni dimineață, indicele MSCI Emerging Markets înregistra un recul de 2,1%, la 724,38 puncte, aproape de cel mai scăzut nivel din iulie 2009. Acțiunile China Life Insurance Co și Industrial & Commercial Bank of China Ltd. au scăzut cu 5,1% și, respectiv, 3%, în timp ce titlurile Cnooc Ltd și Hon Hai Precision înregistrau un declin de 4,2% și, respectiv, 3,3%.
Indicele Shanghai Composite Index al Bursei din Shanghai a închis ședința de luni în scădere cu 5,33%, la 3.016,70 puncte, în urma deprecierii monedei chineze și a temerilor privind perspectivele de creștere ale celei de-a doua economii mondiale. Și bursele din Coreea de Sud, Thailanda, Taiwan, Indonezia, Malayezia, Filipine, Hong Kong înregistrau luni scăderi semnificative.
Temerile privind evoluția economiei ruse în acest an au provocat un declin de aproape 3% al indicelui Micex din Rusia, aproape de cel mai scăzut nivel din octombrie 2015. Titlurile celui mai mare grup bancar rus, Sberbank, și ale companiei energetice Gazprom înregistrau un declin de 3% și, respectiv, 2,8%.
Datele publicate în acest weekend arată că prețurile producției industriale în China au scăzut pentru a 46-a lună consecutiv, alimentând speculațiile privind extinderii încetinirii creșterii economice.
‘Datele dezamăgitoare din China au creat și mai multe incertitudini și au sporit aversiunea față de risc pe piețele bursiere și valutare din statele emergente. De asemenea, cei mai mulți investitori au dubii că piețele financiare chineze se vor stabiliza curând. Ținând cont de volatilitatea piețelor financiare, cel mai bine este să rămâi pe margine și să-ți păstrezi lichiditățile’, a afirmat analistul Jonathan Ravelas, de la BDO Unibank Inc. în Manila.
Un indice privind ratele de schimb ale monedelor statelor emergente a ajuns luni la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată, în timp ce wonul sud-coreean a atins cel mai redus nivel din iulie 2010.
Cele mai semnificative deprecieri s-au înregistrat în rândul monedelor din Africa de Sud, Rusia, Malayezia și Coreea de Sud. – sursa: comisarul.ro
