Liberul arbitru are la bază ideea că oamenii au capacitatea de a face propriile alegeri și de a-și determina propria soartă. Problema liberului arbitru i-a provocat mult timp pe filosofi și pe gânditorii religioși, iar oamenii de știință au examinat problema și din perspective psihologice și neuroștiințifice. Întrebarea rămâne: Este voința unei persoane liberă sau viețile oamenilor sunt de fapt modelate de puteri în afara controlului lor?
De-a lungul deceniilor, oamenii de știință au investigat conceptul de gândire umană la nivelul circuitelor neuronale, iar unele descoperiri au fost luate ca dovezi că deciziile conștiente nu sunt cu adevărat „libere”. Scepticii liberului arbitru susțin că sentimentul subiectiv al liberului arbitru este o iluzie. Cu toate acestea, mulți savanți, precum și oamenii obișnuiți, mărturisesc încă o credință în liberul arbitru, chiar dacă recunosc că alegerile sunt parțial modelate de forțe aflate în afara controlului cuiva.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, comportamentale ale indivizilor sunt influențate de genetică, precum și de factorii din mediu care pot fi în afara controlului unei persoane. Acest lucru sugerează că există, cel puțin, unele constrângeri asupra gamei de decizii și comportamente pe care o persoană va fi înclinată să o ia (sau chiar să o ia în considerare) în orice situație dată.
„Cei care provoacă ideea că oamenii acționează așa cum o fac datorită unor alegeri conștiente și neconstrânse indică, de asemenea, dovezi că activitatea creierului inconștient poate prezice parțial o alegere înainte de a lua o decizie conștientă. Deși există multe motive pentru a crede că voința unei persoane nu este complet liberă de influență, nu există un consens științific împotriva liberului arbitru. Unii folosesc termenul „liber arbitru” într-un sens mai liber pentru a reflecta faptul că deciziile conștiente joacă un rol în rezultatele vieții unei persoane – chiar dacă acestea sunt modelate de dispoziții înnăscute sau aleatoriu (criticii conceptului de liber arbitru ar putea numi pur și simplu acest tip de luare a deciziilor „voință”). Chiar și atunci când procesele inconștiente ajută la determinarea comportamentului conștient al unei persoane, unii susțin că astfel de procese pot fi totuși considerate ca parte a voinței individului”, explică psihologul .
Contează dacă o persoană crede că alegerile personale sunt complet ale ei și că alegerile altora sunt, de asemenea, făcute în mod liber?
Psihologul Laura Maria Cojocaru a explorat conexiunile dintre credințele liberului arbitru – adesea evaluate prin acord cu afirmații precum „Sunt responsabil de acțiunile mele chiar și atunci când circumstanțele vieții mele sunt dificile” și, pur și simplu, „Am liberul arbitru” – și atitudinile oamenilor în ceea ce privește deciziile, producerea, vina și alte variabile de consecință.
„Cu cât oamenii sunt mai mult de acord cu afirmațiile liberului arbitru, cu atât au tendința de a favoriza mai mult explicațiile interne decât externe pentru comportamentul altcuiva. Aceasta poate include, de exemplu, să afli despre fapta imorală a cuiva și să fii de acord că aceasta a fost un rezultat al caracterului persoanei și mai puțin că factori precum normele sociale sunt de vină totuși. De exemplu, un studiu privind reducerea credințelor liberului arbitru în influența deciziilor de condamnare ale judecătorilor nu a arătat niciun efect în acest sens”.
Ce concepte din psihologie sunt similare cu credința în liberul arbitru? Două concepte din psihologie care se aseamănă cu credința în liberul arbitru sunt „locus de control” și „auto-eficacitatea”.
Locusul de control se referă la credința unei persoane despre cât de multă putere are asupra vieții sale – cât de importante ar fi intențiile, obiectivele și munca, prin comparație cu forțele externe, cum ar fi norocul sau acțiunile altora.
Auto-eficacitatea este simțul unei persoane cu privire la capacitatea ei de a performa la un anumit nivel, astfel încât să influențeze evenimentele care o afectează.
„Deși toate aceste concepte se referă la factorii care conduc sau nu viața unei persoane, ele sunt distincte. De exemplu, se poate spune că putem pune la îndoială faptul că oamenii au un liberul arbitru absolut, dar, totuși, ei pot alege să fie încrezători în capacitatea lor de a hotărî contextul, modalitatea, resursele informaționale și umane, timpul și gradul de implicare necesare atingerii obiectivelor dorite”, conchide psihologul.
