Cătălin DRAGOMIR
După criza economică de acum zece ani și după apariția fluxului migrator către Europa, am asistat la o ascensiune a mișcărilor populiste, nu doar în Europa, ci în întreaga lume, iar sistemele sociale bazate pe norme se află sub o presiune fără precedent. Și nu este vorba doar despre o contestare a globalizării, ci și de o exploatare a nevoii oamenilor de a se simți în siguranță, de a rămâne în zona de confort cu care au fost obișnuiți. Iar acest lucru pare și mai vizibil în societățile ieșite acum câteva decenii din comunism. Acest fenomen pare să se manifeste și în România, unde ultimele alegeri ne-au demonstrat că promisiunile și sloganurile au câștigat electoratul care nu pare dispus să treacă printr-un filtru rațional ceea ce li se promite. Iar dacă nu a fost convins, cel puțin a fost demobilizat să mai iasă la vot.
În ultima perioadă, politicienii români par să nu se mai limiteze doar la propriul electorat, ci par a fi în căutarea unor resurse electorale suplimentare și, acolo unde se poate, au început să exporte promisiunile. Până de curând îi auzeam cum promit bunăstare și fericire în interiorul țării. De ceva vreme însă, asistăm la un nou fenomen – exportul promisiunilor în Republica Moldova. Un electorat sleit de puteri, derutat de politicile haotice ale Chișinăului, este tentat să asculte politicienii de la București care, nu-i așa, vin din Vest, din Occident.
Recent, am auzit cum liderul principalului partid de guvernământ promitea ajutoare sociale românilor de peste Prut. Nu a spus nici când, nici cum, nici de unde. Nici măcar un criteriu rațional și economic pe baza căruia vrea să facă aceste plăți. Nimeni nu a reacționat și nu i-a cerut să explice cum va putea face acest lucru, în condițiile în care în România încep să fie tăiate ajutoarele sociale.
Pe de altă parte, un lider al Opoziției folosește rezultatele unui sondaj de acum 13 ani pentru a argumenta urgența unei uniri cu Republica Moldova, exploatând emoțional electoratul de peste Prut.
În aceste condiții, pare că partidele românești sunt mai degrabă în căutarea unui nou electorat care, nu-i așa, dacă ar ieși la urne, ar putea aduce un număr important de voturi la alegerile viitoare.
Acești oameni nu au nevoie de populism. Sunt sătui de ceea ce au acasă. Ca și românii de dincoace de Prut, au nevoie să vadă lumina de la capătul tunelului, care, din păcate, pare că nu se mai termină…
