Sceneta din ianuarie care a determinat explozia prețurilor la energie se repetă. De data asta, pe piața gazelor. Niște băieți care fac jocurile Engie ori EON sau fie ale Gazprom lansează în spațiul public mesaje care sunt de natură să inducă o stare de panică, de criză și, implicit, să genereze o creștere a tarifelor de furnizare și distribuție sau a gazului din import. În concret, suntem anunțați că vine iarna. De la un clasic în viață, am aflat că iarna nu-i ca vara. Cu alte cuvinte, în prag de iarnă, am rămas fără gaze. De abia ce ne obișnuisem fără ouă. Directorul general al Transgaz și cel al Engie, simultan, ca să vezi coincidență, anunțau poporul că vine o iarnă siberiană și că nu prea am avea suficiente gaze stocate. Adică ne-ar mai trebui vreun miliard de mc de gaze. În realitate avem depozitate 2,2 miliarde mc. Stocul minim obligatoriu pentru iarnă este de 1,7 miliarde mc. În iarna 2016/2017, am avut depozitate 2,3 miliarde mc gaze, dar în primăvară am rămas cu 0,5 miliarde mc pe stoc. Ceea ce a generat pierderi pentru producători, furnizori și transportatori.
Poziția Engie, o înțeleg, asta nu înseamnă că o aprob. Engie și EON au peste 98% din piața de furnizare și distribuție gaze din România. Veritabil monopol. În primăvară, cereau ANRE majorarea tarifelor de furnizare și distribuție între 30 si 120%. Cerere, evident, respinsă. Acum trei luni, la dezbaterile din Comisia pentru industrii a Camerei Deputaților pe Ordonanța 64/2016 cine se împotrivea cel mai tare liberalizării pieții gazelor? Evident, Engie si EON, pentru că își pierdeau monopolul și implicit profiturile exorbitante pe care le înregistrează an de an. Lipsa stocurilor de gaze pentru iarnă, informație total eronată, este de natură să genereze panică în rândul populației și al consumatorilor industriali, dar în primul rând oferă pretextul celor de la Gazprom să-și majoreze prețul la gazele exportate în România.
România este independentă energetic și în ceea ce privește consumul de gaze. Avem un consum de gaze de 12 miliarde metri cubi anual pe care îl satisfacem preponderent din producția internă. În ultimii trei ani am importat mai puțin de 3% din consumul intern. Pe platoul continental al Mării Negre s-au descoperit două mari zăcăminte de gaze, totalizând peste 120 miliarde mc, echivalentul consumului de gaze al României pe 10 ani. După darea în exploatare a acestor zăcăminte, România va fi complet independentă energetic, devenind chiar un exportator de gaze. Până atunci, evident că vom importa în completare gaze de la ruși, dar maxim 5%, care nu va fi de natură să modifice semnificativ prețul agregat al gazelor livrat populației sau consumatorilor noncasnici. Conform INS, în 10 luni din 2017 prețul gazelor livrate populației s-a majorat cu 1.41%, adică 1,2 lei în plus la factura lunară. Suportabil, zic eu, câtă vreme cel mai prost pachet de țigări costă 15 lei. La gazele livrate consumatorilor noncasnici (industriali), după liberalizarea de acum doi ani, prețurile nu au crescut, ci au scăzut cu 16%. De la 250 dolari/1.000 mc gaze fără taxe de rețea, la 210 dolari/1.000 mc. Câștigătorii liberalizării au fost cei doi producători de gaze din România, Romgaz și OMV Petrom, și implicit statul care și-a dublat dividendul.
În concluzie, în iarna 2017/2018 și în următorii 10 ani nu vom avea probleme cu gazele. România este a treia țară din Europa în ceea ce privește independența energetică. Avem capacități de producție de energie care exploatează toate sursele primare: apă, cărbune, nuclear, hidrocarburi, gaz, eolian, fotovoltaic, biomasă. Toate aceste încercări de intoxicare și manipulare a pieței, atât de energie cât și de gaze, ar trebui să fie sancționate mai ferm, inclusiv penal. Deci, să ne bucurăm de sărbători. – Deputat Remus Borza
