Conform prevederilor Legii nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, activitatea de plasare forță de muncă în străinătate o poate desfășura un agent de plasare a forţei de muncă persoană juridică. Acesta are obligația să se înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul, să aibă încheiate cu persoane juridice sau fizice, stabilite intr-un alt stat decât România, care au calitate de angajator conform legislației statului respectiv, contracte care conțin oferte ferme de locuri de muncă, să încheie cu solicitanții locurilor de muncă contracte de mediere, să efectueze activitățile de mediere și plasare în mod gratuit, amintește ITM Ilfov.
Contractul de mediere este un contract de natura civilă care se încheie de către agent cu cetățeanul român. Acesta trebuie să conţină denumirea angajatorului din străinătate/țara pentru care se face medierea în vederea angajării, adresă, număr de telefon/fax; descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă, durata timpului de muncă, durata contractului de muncă, salarizare, condiţiile de transport, de locuit.
Începând cu 5 martie 2018, agentul de plasare nu mai are dreptul legal de a percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe.
Totodată, agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a asigura încheierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi angajatorii străini şi în limba română.
Persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere și nu trebuie să se accepte achitarea unor sume de bani cu titlu de garanții, întocmirea ”curriculum vitae“, traducerea de documente, procesarea de acte sau consultanță. Plata către agentul de plasare a unor sume de bani reprezintă un risc pentru persoana aflată în căutarea unui loc de muncă. De asemenea, ITM Ilfov recomandă să nu se accepte plecarea la muncă în străinătate fără un contract de muncă sau forme legale de angajare acceptate în țara de destinație.
Soluţionarea unor conflicte de muncă pentru nerespectarea contractului de muncă de către angajatorul străin, este de competența instituțiilor statului respectiv. Pentru informații suplimentare se poate solicita sprijinul ambasadei României din țara respectivă, care poate îndruma cetăţenii cu privire la demersurile legale pe care să le urmeze.
