Cătălin DRAGOMIR
(Editorial)
În ultima vreme, de când așa-numiții primari iubiți de ”popor” (pentru mărețele realizări legate de omologarea celui mai mare cârnat din lume, organizarea de manifestări în care micii și berea sunt gustul suprem și acordarea de ajutoare – speciale pentru cine are nevoie, dar mai ales pentru cei cărora nu prea le e la îndemână munca) sunt suspendați din funcție, în instituțiile cu pricina domnește o trândăveală mai ceva ca înainte. Toată lumea, de la femeile de serviciu și la Registratură, până la secretar sau viceprimari, te privește ca pe o țintă în mișcare. Despre casieri ce să mai vorbim. Te privesc de parcă ar aduce banii de acasă.
Încercați să obțineți, stimați cititori, vreo autorizație de la o primărie în care primarul e certat cu legea și vedeți ce se întâmplă! Răbdarea vă e pusă la grea încercare, iar de nervi ce să mai vorbim…
Știți de ce se întâmplă asta? Pentru că mulți aleși, până nu de mult Dumnezei locali, și-au proptit în funcții rude, prieteni, amante, toate obligațiile din campania electorală. În multe primării oamenii sunt rude sau prieteni între ei, fac vacanțele în familie cu edilul, iar portarul (că e și el om) e prieten ”de mic” cu alesul.
De când cu suspendările de primari, trimiterile în judecată sau condamnările pentru mită de sume cu multe zerouri, în primărie totul pare conspirativ. Toată lumea vorbește pe la colțuri, în șoaptă, despre viitor. Ba că vine dușmanul la putere și zboară din funcții, ba că vor avea loc restructurări și pleacă acasă ”doar cine trebuie”. Rămași fără călăuză, oamenii percep situația că nimic nu mai merge ca înainte. ”Ăștia parcă vor să ne pună frână! Ne fac să plecăm singuri, nu se mai poate așa” spun angajații din primării care nu au susținut în viața lor un concurs pentru o funcție. Nu înțeleg însă de ce dacă tot sunt nemulțumiți de lefurile ”de mizerie” de la stat de ce nu pleacă? De ce nu intră în privat, unde locurile de muncă sunt pe competențe? Păi cum să plece? Doar din mizerabila mie de lei primită lunar ca salariu la stat au reușit să-și facă o viață cu mașină de teren, casă cu șapte camere și, pentru cei mai răsăriți, cu firmă de pază! Cred că are dreptate viceprim-ministrul Vasile Dîncu. O să aveți salarii mari, dar mai întâi performați! Sau măcar încercați să zâmbiți! O să vedeți că nu face rău! Rău însă e că oamenii de rând, care și ei au viețile lor, cu nemulțumirile și nevoile lor, unii dintre ei lucrând și câte 12 ore pe zi la privat, suportă tratamentul aplicat de funcționari. Majoritatea fără să spună ceva, fără să crâcnească, fără să ceară dreptul la respect și un tratament civilizat! Ca niște masochiști!
