Cătălin DRAGOMIR
Un sondaj făcut de CURS în mai 2022 arată că PSD se menține în fruntea opțiunilor electoratului cu 35%, PNL a atins 23%, AUR și USR sunt tot pe unde erau și prin martie, la 10 și respectiv 9%, PMP ar trece acum pragul electoral, fiind cotat la 6%, UDMR, ca de obicei, stă la 5 procente. Umaniștii lui Voiculescu, conduși până recent de Piedone, stau la 4%.
O duc românii mai bine de când cu actuala coaliție stânga-dreapta? Nici vorbă! Din toate direcțiile auzi doar oameni care se plâng de scăderea nivelului de trai, de creșterea prețurilor, de lipsa de predictibilitate a zilei de mâine. Și atunci de ce, deși sunt la putere, PSD și PNL cresc în sondaje în pofida atâtor văi ale plângerii? Ce e nou?
PSD stă foarte bine cu comunicarea, are politicieni care știu să spună oamenilor ce vor să audă, știu să fure startul anunțării măsurilor populare pe care guvernul se pregătește să le adopte, știu să dea de înțeles că pentru măsurile nepopulare alții sunt de vină.
Încrederea în PNL a crescut cu 5 procente pentru că are un președinte de partid (și prim-ministru) neconflictual, pentru că Florin Cîțu nu mai bagă permanent bățul prin gard și pentru că în eșalonul doi al Guvernului are oameni care își fac treaba.
După același tipar vine din urmă și trece pragul electoral PMP. Dacă în partid Cristian Diaconescu se contrează cu Eugen Tomac (cu care își dispută președinția partidului), în public cei doi evoluează după alte tipare. Eugen Tomac e destul de vocal, uneori cu intervenții destul de ciudate, mai ales când vine vorba despre conflictul din Ucraina. Deci creșterea PMP în sondaje nu poate fi pusă pe seama acestui lucru.
De cealaltă parte, în ciuda conflictului intern cu care se confruntă, Cristian Diaconescu are apariții publice echilibrate, diplomatice, care îl pun în poziția de potențial candidat la președinție. Ceea ce pentru premier poate fi un paradox (având în vedere că a fost militar, deși la un moment dat a avut o declarație în care a spus că nu îi place războiul!), pentru Cristian Diaconescu vine din exercițiul diplomației – neconflictualitatea.
PPU-SL deși și-a pierdut liderul nu se remarcă prin poziții belicoase. Și-a pus din mers urmaș în funcție și își face propaganda în continuare.
AUR rămâne la 10% și nu dă semne de creștere. Rămas singur la conducerea alianței, George Simion nu pare să fie liderul care să tragă partidul. Aparițiile sale publice sunt la fel de agresive, ideile puține, fixe și fără soluții, limbajul și vocabularul limitate. În tandem funcționa mai bine, pentru că lipsa sa de viziune era acoperită de celălalt președinte.
USR continuă să dezamăgească după ce a părăsit guvernarea, iar prin desemnarea lui Cătălin Drulă ca președinte nu și-a atenuat limbajul contondent (să nu spunem agresiv spre violent) care caracterizează formațiunea, întreținând împotriva adversarilor politici trollingul pe social media (la fel de agresiv), o bulă în care toți ceilalți sunt hoți, ticăloși și securiști la putere, incapabili să conducă țara, iar ei – singurii fără de păcat. Poate că acesta a fost și unul din motivele pentru care Cioloș a rupt rândurile.
Așadar, cine își vede de treabă crește în ochii electoratului. Fericiți făcătorii de pace! – 1 – 15 iunie 2022
