Prof. Constantin DINU, Otopeni
Ziarele și revistele românești tipărire au ajuns să fie citite de elitele societății. Presa scrisă a devenit un fel de mașină de lux sau vilă la Snagov.
Expresia: ,,Eu nu mai citesc ziarele fiindcă spun numai minciuni” a făcut carieră printre cei dezinteresați, în realitate, de propria soartă, cu atât mai puțin soarta țării. Câteva zăpăceli ale presei stau pe frontispiciul motivațiilor subțiri ale respingerii presei. Această respingere este vizibilă în sondajele de opinie care arată că am rămas la ”coada Estului Europei și la capitolul ,,cititului presei”. Țări precum Cehia sau Polonia au locuitori interesați de soarta lor, dovadă că tranziția de la totalitarismul comunist la democrație, a durat, la ei, cât ai bate din palme și-ai zice ,,salut”.
Presa este un organism viu, reflecție a vieții sociale și, în ultimă instanță, a vieții individuale. Informația din ziar sesizează, întotdeauna, problemele acute ale unei societăți, bolile ei, lipsurile ei. Presa nu controlează organismul social, ci este un reflector, care-i arată cârmaciului de vapor și marinarilor săi, iceberurile, bărcile goale, stâncile periculoase. Fără presa scrisă, orice om este, în primul rând, un om dezinteresat de el însuși, de viața sa. Omul care nu citește presa scrisă s-a obișnuit să-și trântească mâinile sub cap și să doarmă în fața programelor de divertisment de la televizor, să-și înjure vecinul și să-și cocoațe ochiul pe colegii de la serviciu, ca să le mai găsească niște cusururi, reale sau imaginare.
În vreme ce omul este ocupat de procedura de a omorî capra vecinului, informațiile trec pe lângă el, cu o viteza uluitoare, fără să știe că viteza informației și recunoașterea conținutului ei îl afectează într-un anume moment al vieții. Așa încât omul nu știe că i s-a micșorat sau i s-a mărit pensia, cu atât mai puțin de ce s-a întâmplat asta.
sCititorul de ziare tipărite poate sta pe îndelete în fața informației și poate acționa pentru schimbarea acelor lucruri îmbinate prost sau pe alte criterii. Politica nu este pentru politicieni, ci este o entitate cu semnificații covârșitoare pentru existența noastră. Politicienii trebuie să fie supravegheați de opinia publică, deciziile lor trebuie aprobate sau dezaprobate tot de opinia publică. Firul dintre politicieni și opinia publică este presa scrisă. Dezinteresul față de ea sesizează ruptura dintre conducători și cei cărora aceștia se adresează. Este o ruptură cu efect dublu, care paralizează picioarele subțiri ale unei societăți aflate într-o continuă stare de tranziție.
Participarea cititorului de ziar la viața socială este strâns legată de felul în care el se informează. În a citi presa scrisă nu găsim doar posibilitatea de a cunoaște, de a ne informa, a ne implica în viața socială, cât propria noastră capacitate de a preveni problemele din viitor. Ziarul poate fi ca pâinea; nu întâmplător el se cumpără o dată cu ea. A avea pâine înseamnă a nu muri de inaniție. A te informa înseamnă a fi sigur că nu mori astăzi, nici mâine. În plus, acțiunea noastră, aparent banală, implică decizia de a participa, a schimba și a cunoaște societatea în care trăim. De a ne interesa, în s ultimă instanță, în ce lume trăim și de a lua deciziile cele mai bune. Dar cum putem face acest lucru fără să ne informăm? Fără să citim ziarele? Sursa: Condeie Ilfovene
