Cătălin DRAGOMIR
Pilda Patriarhului Daniel care, în contextul limitării participării credincioșilor la pelerinajele din acest an, a amintit o întâmplare petrecută cu două luni înainte de Revoluţia di n 1989, atunci când pelerinajul de Sfântul Dumitru a fost anulat pentru a nu deranja o şedinţă de partid, a fost comentată, mai ales negativ, lucru care a făcut-o cu atât mai vizibilă.
Majoritatea formatorilor de opinie care s-au exprimat în spațiul public au condamnat modul în care a găsit de cuviință PF Daniel să se adreseze credincioșilor, considerând că este un avertisment pe care BOR, majoritară în țara noastră, îl lansează către guvernanți. Asta, cu atât mai mult cu cât există precedentul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2014, când Patriarhul a găsit de cuviință să sugereze alegătorilor direcția spre care să-și îndrepte votul.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, pentru că în scurt timp în spațiul public a fost publicată o scrisoare din 1989 a Patriarhului Teoctist, pe care Biserica Ortodoxă cu siguranță nu ar fi vrut-o adusă în actualitate. Mai mult, au apărut editoriale critice la adresa Patriarhului, iar purtătorul de cuvânt al BOR a ținut să dea replica, amplificând oarecum lucrurile. Poate era mai inspirat dacă ar fi atașat, pentru echilibru, o notă profetică afirmațiilor Patriarhului, în sensul că, odată cu aceste alegeri, românii vor renunța la ultimele urme ale comunismului. Și ar fi închis discuția aici.
Într-un context atât de tulburat în întreaga lume, când oamenii se agață de cel mai mic semn de bunăvoință și licărire de speranță, avem nevoie de Biserici capabile să intre în dialog cu omul, de echilibru între tradiţie şi modernitate, de o societate modelată în spiritul bunei credințe, la care și Bisericile trebuie să contribuie. În acest moment societatea nu are nevoie de bățoșenia unor figuri publice, nici de sabia scoasă.
