– C. Dragomir
Cam așa s-ar traduce ”oferta” guvernanților în privința alocației pentru copii. Și nici măcar o sută, pentru că din toate calculele făcute majorarea ar fi chiar sub doi lei. Oamenii lu’ domnu’ Dan (n.r. Dan Diaconescu) au intiuit că alocația pentru copii este o temă bună de promovat, așa că au depus un proiect de lege care, dacă ar fi fost acceptat de Parlament, ar fi trebuit să se plătească lunar 200 de lei fiecărui copil. Numai că bugetul nu ajunge și e de preferat ca statul să lase creșterea copiilor doar pe seama părinților, care oricum nu i-ar lăsa să moară de foame. Banii nu sunt suficienți, și nici cei 200 de lei lunar nu ar fi fost de ajuns pentru creșterea și dezvoltarea unui copil. Un părinte scoate din buzunar mult mai mult. Dar era o minimă formă de respect și preocupare din partea guvernanților față de ceea ce ne place să numim vitorul țării. Este o formă de dispreț a statului față de copii, un dezinteres față de ceea ce va să vină.
Flămând de bani, guvernul nu pregetă să inventeze și să ceară bani pentru a îndestula gurile nesătule ale baronilor locali, care vor să recupereze ce au vărsat până acum în visteria partidelor, și a acoperi (uneori cu salarii nesimțite) lenea din birourile de birocrați.
Statul ignoră, de ani buni, subiectul alocațiilor, copiii nefiind una din prioritățile sale, pentru că încă de la naștere devin prizonierii sistemului: sunt mici, neajutorați, nu ies în stradă și nici să abandoneze școala în masă nu pot. Iar atunci când vor crește și votul lor va fi util politicienilor se schimbă garnitura de politicieni și statul nu va trebui să le mai plătească alocație. Cu alte cuvinte, copiii sunt o cantitate neglijabilă pentru că nu au capacitatea de a pune presiune pe stat.
Alta ar fi însă situația dacă părinții ar înțelege cu adevărat cât de mare este disprețul guvernanților și ar apăra drepturile copiilor lor. Și, în această situație, sunt sigur că la televizor vor fi puse în scenă montaje de descurajare a părinților cărora li se va arunca în față că nu au făcut copii de dragul banilor de alocație. Dar părinții ar trebui să învețe că demnitatea este una din primele lecții pe care ar trebui să o predea copiilor lor.
„Nicule, mai dă-le o sută!” Şi Revoluţia a pornit…
