Petre D. Anghel (Ciorogârla)
Petre D. Anghel (27 iulie 1940, Ciorogârla, judeţul Ilfov) – editor şi critic literar, este fiul lui Dumitru şi al Anghelinei Anghel, ţărani. Absolvent al Liceului ”Spiru Haret” din Bucureşti (1958), a urmat cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Bucureşti (1958-1963). A devenit, în 1963, cadru didactic la Catedra de limbi moderne a Universităţii Politehnica din Bucureşti. Şi-a luat doctoratul în ştiinţe filologice în 1984, cu o teză despre publicaţiile conduse de George Călinescu.
A colaborat cu studii, articole, cronici şi recenzii la ”Revista de istorie şi teorie literară”, ”Forum”, ”Limbă şi literatură”, ”Orizont”, ”Caiete critice” şi ”Luceafărul”, fiind preocupat îndeosebi să comunice informaţii noi şi texte mai puţin cunoscute despre George Călinescu, Tudor Arghezi şi Constantin Noica şi să recenzeze cărţile unor critici şi istorici literari de prestigiu.
Volumul ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic (1993), prefaţat de un amănunţit itinerar al receptării, antologhează documentele referitoare la etapele elaborării monumentalei opere călinesciene – desprinse din corespondenţa autor-editor – şi reface traseul spiritual al acesteia, de la explozia apariţiei, perplexitatea comilitonilor şi scandalul pro şi contra la interzicerea ei în perioada comunistă, bătălia reeditării şi triumful final. Preluând o ipoteză lansată de Alexandru Piru cu privire la intenţiile lui Eminescu de a scrie un roman cu tema bogăţie-putere-amor, Anghel a concretizat-o în ediţia Aur, mărire şi amor (1992), fragmentele eminesciene alcătuitoare, selectate din manuscrise, sugerând ideea unui fir epic romanesc.
A mai restituit textul integral al primei ediţii din Hronicul măscăriciului Vălătuc, de Al. O. Teodoreanu (1992), însoţit de un glosar şi o amplă postfaţă, în care sunt evidenţiate valoarea şi unicitatea scrierii în contextul literar interbelic.
O antologie de texte din literatura română, de la Costache Negruzzi la Marin Preda, având ca dominantă erotismul, este volumul Au mai păţit-o şi alţii (2001), conceput ca un ”decameron românesc”. Preocupările de cercetător ale lui Anghel sunt evidenţiate şi de editarea, în colaborare, a lucrării Basme române (1996) de G. Dem. Teodorescu, într-o lecţiune nouă a manuscrisului, însoţită de un glosar şi o amănunţită notă filologică.
Opera literară
”Istoria literaturii române de la origini vână în prezent” de G. Călinescu. Dosarul critic (în colaborare cu Rodica Pandele), Bucureşti, 1993; Şi Domnul a zis, Bucureşti, 2003.
Ediţii
Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, postfaţa editorului, Bucureşti, 1992; Un porc de câne, Bucureşti, 1992; Mihai Eminescu, Aur, mărire şi amor, Craiova, 1992; G. Dem. Teodorescu, Basme române, Bucureşti, 1996 (în colaborare).
Antologii
Au mai păţit-o şi alţii, Bucureşti, 2001. – sursa. Crispedia.ro
