Că PC și UNPR se plimbă de la Stânga la Dreapta în preajma alegerilor nu mai e niciun secret pentru nimeni. Liderii își clamează performanța politică a partidelor, dar niciodată aceste două formațiuni nu au mers singure în alegeri pentru a-și măsura cu adevărat performanța.
Conservatorii își permit să schimbe strategia de câte ori doresc, având în vedere resursele media puse la dispoziție de Dan Voiculescu, iar partidele mari nu fac decât să-și desfacă brațele. Progreșiștii au știut, cu Gabriel Oprea când pe Stânga, când pe Dreapta, să stea numai la Putere, reușind să ofere mereu un loc celor care nu se mai regăsesc în Opoziție. Și s-au ”îngrășat” până când au contat în Parlament sau prin consiliile județene și locale.
Din 2000 încoace, PC (rebotezat din Partidul Umanist Român) a mers de la Stânga la Dreapta – când cu socialiștii, când cu liberalii, pentru ca acum să poposească din nou pe spinarea partidului – stat. UNPR, la fel. Nu i-a mai plăcut lângă PSD, și-a luat jucăriile și s-a dus lângă PDL. Acum, când PDL e în Opoziție, PSD e cel mai tare, cel mai frumos, dar mai ales la Putere. Pentru că, nu-i așa, domnule general Oprea, de la borcanul cu miere nu se pleacă taman acum, în floarea vârstei.
Și cum cele trei formațiuni nu mai suportau să stea separat la Putere s-au gândit să le arate pisica liberalilor constituind o alianță, la prima vedere nouă, dar cu rădăcini în 1996. Este vorba de Uniunea Social Democrată (USD), o alianță apărută în 1995 care, în 1996, lua 20% la alegeri, cu Petre Roman în fruntea PD și cu Sergiu Cunescu la cârma PSDR. Acum, Roman e liberal, iar Cunescu e istorie. Să ne amintim însă că din acel USD făcea parte și Traian Băsescu.
Acum, prin această USD în cadrul USL, trio-ul Ponta – Constantin – Oprea vrea să blocheze orice inițiativă liberală. Că ifosele lui Antonescu pot fi ușor înlocuite cu niște zâmbete largi de la PPDD-ul în degringoladă al lui Dan Diaconescu și cu aroganțele udemeriste gata oricând să ridice mâna atunci când e vorba de Putere. Numai că nu se știe cât va ține această socoteală, pentru că liberalii nu mai sunt de 7% ca pe vremea vechii USD, iar alegătorii par să își amintească, fără prea multă plăcere, de ședințele interminabile ale CDR din perioada 1997 – 2000 din care făcea parte și respectabila alianță.
Cătălin DRAGOMIR
