”Rusia se pregătește pentru o reorientare la scară largă a aprovizionării cu energie dinspre Europa spre Est. Președintele Vladimir Putin a cerut guvernului să prezinte un plan pentru construirea infrastructurii necesare până la 1 iunie. Printre altele, e vorba de o dezvoltare pe scară largă a unui sistem de conducte de gaze în Siberia de Est, pentru a direcționa exporturile de gaze ale Gazprom către piața chineză. Dar, după cum notează analiștii, va dura cel puțin cinci ani pentru a construi și extinde capacitățile existente, în timp ce nu există contracte cu țări asiatice pentru achiziționarea de petrol și gaze rusești în asemenea volume”, notează Kommersant.
”Rusia urmează să reorienteze exporturile de energie către est, deoarece livrările către piața-cheie occidentală vor scădea în viitorul apropiat, a declarat președintele Vladimir Putin, la o întâlnire privind situația din sectorul petrolului și gazelor. Europa, care reprezintă până la 60% din exporturile de petrol și produse petroliere din Rusia și mai mult de 70% din exporturile de gaze, încearcă să-și reducă dependența de energia rusă din cauza operațiunii militare din Ucraina. Sancțiunile UE au complicat deja finanțarea și logistica livrărilor de petrol din Rusia. Europa discută din ce în ce mai mult despre posibilitatea de a renunța complet la importul de petrol rusesc, deși, potrivit președintelui Federației Ruse, în orice caz, nu va putea abandona imediat gazul rusesc.
Vladimir Putin a cerut guvernului să diversifice exporturile, reorientându-le către direcțiile de sud și est, către țările din Africa, America Latină și regiunea Asia-Pacific, menționând că este necesar să se prevadă construcția de noi conducte dinspre câmpurile din Siberia de Vest și de Est. Până la 1 iunie, guvernul trebuie să prezinte un plan pentru dezvoltarea conductelor necesare de petrol și gaze. „Trebuie accelerată implementarea proiectelor de infrastructură, cale ferată, conducte, port, care în următorii ani vor permite redirecționarea aprovizionării cu petrol și gaze din Vest către piețe promițătoare: spre sud și est”, a spus Vladimir Putin.
Printre altele, președintele a cerut includerea conductelor de gaze Puterea Siberiei și Sahalin-Habarovsk-Vladivostok (SHV) în Sistemul unificat de aprovizionare cu gaze (UGSS).
Acum UGSS din est se desprinde la granița regiunilor Novosibirsk și Kemerovo. Ca parte a proiectului Puterea Siberiei -2, este planificată construirea unei secțiuni de 1.400 km de-a lungul rutei Kemerovo-Krasnoiarsk-Taișet-Irkuțk, astfel încât conducta de gaz să meargă apoi spre sud, în Mongolia, și mai departe în China. Pentru a conecta Irkuțk cu câmpul Koviktinskoie, baza de resurse a gazoductului Puterea Siberiei, deja construit, va fi necesar un segment de conductă care să meargă de-a lungul coastei de vest a Baikalului, cu o lungime de aproximativ 700 km. Și pentru a conecta sistemul Puterea Siberiei cu gazoductul SHV, va fi necesar să se construiască un segment de aproximativ 700 km lungime de la Blagoveșcensk la Habarovsk.
Drept urmare, Gazprom va avea, pentru prima dată, posibilitatea de a redirecționa către est resursele Siberiei de Vest. Singurul cumpărător posibil al acestui gaz este însă China, cu care negocierile asupra contractului Puterea Siberiei au durat mai bine de zece ani. Contractul pentru Puterea Siberiei-2 nu a fost încă semnat, iar capacitatea acestui gazoduct este planificată la 50 de miliarde de metri cubi pe an, adică de aproape trei ori mai puțin decât a vândut Gazprom țărilor UE în 2021. Deși conectarea la gaze a marilor orașe din Siberia de Est, în cadrul proiectului Puterea Siberiei-2, va crea o piață semnificativă pentru Gazprom, profitabilitatea, având în vedere prețurile interne reglementate la gaze, este probabil să fie scăzută și nu va compensa pierderea de venituri de pe piața UE. Perioada de construcție a unei astfel de conducte, prin analogie cu Puterea Siberiei, poate fi de aproximativ cinci ani și poate dura câțiva ani pentru a crește livrările până la nivelul proiectat.
În ceea ce privește petrolul, instrucțiunea președintelui poate include extinderea sistemului de conducte de petrol Siberia de Est-Oceanul Pacific (ESPO) pentru a înlocui cel puțin potențiala pierdere de aprovizionare către Europa prin conducta Drujba (36 de milioane de tone în 2021).
Aceste volume pot fi deja redirecționate către Asia pe mare – capacitatea porturilor din Marea Baltică și Marea Neagră permite deja acest lucru fără investiții suplimentare. Însă, din cauza sancțiunilor, companiile rusești se confruntă cu probleme legate de transport cu tancurile petroliere, care s-ar putea agrava dacă UE și SUA mai înăspresc restricțiile. Așadar, după introducerea sancțiunilor americane asupra exporturilor de petrol, Iranul a fost nevoit să creeze o companie de transport maritim de stat și să cumpere de pe piață cisterne pentru a-și exporta materiile prime în China.
Acum, capacitatea conductei ESPO-1, care pleacă de la câmpurile din Siberia de Vest și merge până la Skovorodino, în regiunea Amur, este de 80 de milioane de tone. În Skovorodino, conducta este deviată către China cu o capacitate de 30 de milioane de tone și începe ESPO-2 cu o capacitate de 50 de milioane de tone către portul Kozmino din Nahodka. Astfel, doar pentru a înlocui debitul Drujba, este necesară creșterea capacității ESPO-1 cu 50%. În același timp, nu este clar dacă China va fi de acord să mărească achizițiile de petrol de la Skovorodino: în ultimii ani, rafinăriile independente chineze au preferat să cumpere transporturi maritime de la Kozmino. Dacă ESPO-2 și portul Kozmino trebuie extinse, acest lucru va genera costuri suplimentare și va pune potențial aceleași probleme de transport de marfă cu tancurile petroliere, pentru exportatorii ruși.
Serghei Garamita, de la Raiffeisenbank, observă că extinderea pe termen lung a ESPO poate avea sens, dar construirea unei conducte nu este o problemă care să fie rezolvată rapid sau ieftin. El reamintește că construcția ESPO-1 a început în 2006, a fost finalizată în 2009 și a fost nevoie de 10 ani pentru a o extinde de la primele 30 de milioane de tone, mai întâi la 58 de milioane de tone, apoi la 80 de milioane de tone. Doar a doua fază a expansiunii ESPO-1 și ESPO-2 a costat mai mult de 100 de miliarde de ruble, fără TVA, la prețurile din 2014 – 2019.”.
