Din 1999, Adunarea Generală a ONU a decis printr-o Rezoluţie ca în fiecare an data de 25 noiembrie să fie marcată în întreaga lume ca „Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor”. „Respectarea drepturilor omului trebuie să facă parte din educaţia globală şi din demnitatea omului, iar toate aspectele violenţei fizice sau mintale împotriva persoanei umane constituie o violare a drepturilor sale”, se arată într-o altă Rezoluţie, de data aceasta a Parlamentului European, elaborată încă din data de 11 iunie 1986.
Cu toate că fenomenul violenţei împotriva femeii era cunoscut de către autorităţi încă din vremea comunistă, el a fost observat cu adevărat și analizat doar după 1990. Primul act normativ explicit a fost Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care prevedea amenzi și chiar închisoare pentru acte de violență conjugală.
Ultima ajustare a fost Legea 174/2018 pentru modificarea și completarea Legii 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, elaborată și adoptată grație Guvernului și majorității parlamentare PSD. În prezent, legislaţia stipulează emiterea unui ordin de protecţie provizoriu, în favoarea victimelor şi a copiilor acesteia. De asemenea, tot ca element de noutate, poliţistul poate scoate agresorul din casă şi să îl ducă la o distanţă suficientă, de la care să nu mai constituie pe moment un pericol iminent.
Pe lângă numărul extrem de mare al victimelor care îşi pierd viaţa, trebuie să ne pună pe toţi pe gânduri efectele directe ale violenţei domestice asupra copiilor. Un minor dintr-o familie cu probleme între părinţi are întotdeauna tendinţa de a repeta traumele văzute acasă, fapt care-i poate dăuna atât în copilărie, la şcoală şi în societate, cât şi mai târziu, în comportamentul de adult.
Dramatic este că și faptul că ONG-urile din domeniul violenţei în familie susţin că în România, o femeie din patru, de-a lungul vieţii ei, este la un moment dat victimă a violenţei şi a abuzului într-una dintre formele sale.
Statul este dator să intervină prompt, mai ales în zonele mai îndepărtate de civilizaţia urbană, acolo unde accesul la informaţie este deficitar, or tocmai în localităţile rurale au loc, în mod tradiţional, marea majoritate a cazurilor de violenţă împotriva femeilor lipsite de ştiinţa legii şi, implicit, de apărare. – Cristina-Elena Dinu, deputat PSD
