Rezultatele slabe obținute de România la cel mai recent test PISA, raportarea internațională care măsoară analfabetismul funcțional în rândul tinerilor de 15 ani, reflectă doar o parte a problemelor cu care se confruntă sistemul educațional românesc, care ar avea nevoie de un sistem de malpraxis, cred specialiștii în educație.
De regulă, „vina” pentru rezultatele slabe o portă mai mereu părinții sau copiii fiindcă, mai mult sau mai puțin de la sine, se presupune că școala și-a făcut datoria. „Realitatea spune că, în foarte multe cazuri, școala este o pseudo-școală și este mai degrabă un loc de depozitat copiii decât un loc unde să învețe să devină cetățeni, să își dezvolte capacitățile academice, intelectuale și așa mai departe”, atrage atenția sociologul Gelu Duminică.
Pornind de la aceste premise, el împreună cu alți experți în educație, propun extinderea conceptului de malpraxis și în sistemul educațional, tocmai pentru a realiza o responsabilizare a tuturor celor implicați – părinți, elevi, profesori și decidenți politici.
„Cumva noi vrem prin aceasta inițiativă să atragem atenția asupra zonei de calitate pentru că multe dintre măsurile care se iau în zona de educație vizează lucrurile vizibile cu ochiul liber, adică investiția în lucruri materiale, care contează, desigur, dar sunt mai degrabă măsuri sociale care sprijină actul educațional. Sunt puține măsuri care vizează actul educațional în sine și care vizează calitatea educației”, explică și Luminița Costache, specialistă în educație și una dintre susținătoarele introducerii malpraxisului în educație.
Sociologul Gelu Duminică punctează faptul că dintre actorii sistemului educațional, singurul „specialist” este profesorul. „Dacă facem paralela cu sistemul medical, cel mai bun tratament este prevenția – însă odată ce ajung la doctor, mă aștept ca doctorul respectiv să trateze boala și să îmi ofere serviciile cele mai bune. Părinții, să zicem că nu își fac treaba, nici elevii. Eu mă aștept ca profesorul să ofere serviciile de calitate la standardele pe care trebuie să le ofere și apoi să facă o evaluare corectă”, subliniază el, opinând că, în cazul în care un elev ajunge până în clasa a opta cu note bune, dar nu reușește să înțeleagă un enunț sau, mai rău, nu știe să scrie sau să socotească, toți ochii ar trebui să se îndrepte către profesorii care l-au evaluat eronat.
Experții subliniază 3 situații de malpraxis educațional cel mai des întâlnite :
- Copii care termină ciclul primar, gimnaziul, liceul sau pot să fie chiar studenți și nu știu să scrie corect, iar abilitățile lor de citire și înțelegere sunt reduse. Dacă, de pildă, un elev de clasa a opta se află în această situație, iar el nu a fost niciodată corigent sau repetent. Prin promovare, înseamnă că sistemul l-a evaluat greșit din momentul în care la prima evaluare importantă elevul nu a obținut notă de trecere.
- Alți elevi care termină clasele a V-a, a VI-a, a VII-a și care nu au competențe de niciun fel, nu neapărat la examenul național, ci prin faptul că ajung la acest nivel fără să aibă compețentele minimale.
- Un profesor care nu are un comportament adecvat la ore, întârzie, nu consemnează absențele sau face altceva în timpul orelor de curs, sau discriminează anumiți copii, în așa fel încât elevul respectiv nu mai poate să ajungă la potențialul maxim pe are îl are. De asemenea, cazul în care profesorul cunoaște situațiile în care se află unii copii, inclusiv legate de familie, și nu au informat autoritățile competente. – continuare pe https://romania.europalibera.org/a/de-ce-ar-fi-nevoie-de-malpraxis-educatie-care-sunt-cele-mai-intalnite-3-exemple/30309746.html
