Acasă Politic Restricţionarea publicării rezultatelor sondajelor preelectorale şi ale sondajelor la ieşirea de la...

Restricţionarea publicării rezultatelor sondajelor preelectorale şi ale sondajelor la ieşirea de la urne: de ce?

DISTRIBUIȚI

 La 26 mai a.c., electoratul din România este chemat la urne pentru alegerea europarlamentarilor. Tot la 26 mai, persoanele cu drept de vot au posibilitatea să se pronunţe dacă sunt de acord sau nu sunt de acord cu cele două întrebări ale referendumului:

1) Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?;

2) Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?

În legătură cu alegerile europarlamentare şi cu referendumul, s-au făcut sondaje de opinie publică şi, foarte probabil, se vor face şi sondaje la ieşirea de la urne (exit polls). În România, ca şi în alte ţări democratice, există restricţionări privind publicarea rezultatelor acestui tip de cercetări transversale, cu metodologie riguroasă, în timp ce în alte ţări democratice nu există nicio restricţie.

Pe toate continentele: diversitatea reglementărilor

Analiza comparativă internaţională a reglementării prezentării în mass-media a rezultatelor sondajelor preelectorale şi ale sondajelor la ieşirea de la urne (exit polls), realizată de F. Spangenberg în 2003 şi actualizată de profesorul Thomas Peterson, fost preşedinte al Asociaţiei Internaţionale pentru Cercetarea Opiniei Publice (WAPOR), pentru situaţia din 2010, ajunge la concluzia că în mai mult de jumătate (51%) din cele 68 de ţări de pe toate continentele incluse în studiu nu există nicio restricţie în publicarea sondajelor preelectorale; în 23% există restricţii minore (interdicţia publicării cu 6 zile sau mai puţin de 6 zile înaintea datei votului, fără alte restricţii), iar în 26% restricţiile sunt substanţiale (interdicţie cu 7 zile şi chiar mai mult, precum şi/sau alte restricţii). Tabelul 1 arată situaţia din 34 de ţări europene şi din 34 de ţări de pe alte continente incluse în cercetare.
Tabelul 1. Reglementarea publicării rezultatelor sondajelor preelectorale în 68 de ţări (după Peterson, 2012, p. 57)

Notă. Este posibil ca după publicarea studiului, reglementarea publicării rezultatelor sondajelor preelectorale să se fi modificat. Datele din tabel rămân concludente pentru diversitatea situaţiilor.

Chiar între ţările incluse în aceeaşi clasă există diferenţe importante atât în ce priveşte numărul zilelor de dinaintea votului în care nu este permisă legal publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale, cât şi restricţiile ce se impun în cazul publicării lor. De exemplu, în Italia interdicţia este de 14 zile, iar în Slovacia de 15 zile. Luxemburgul, inclus în aceeaşi clasă cu Italia şi Slovacia, are o interdicţie de o lună. În Franţa şi în Grecia interdicţia este de 24 de ore.

Cu 48 de ore înaintea începerii votului, în Portugalia şi în România, ţări care fac parte din clasa ţărilor cu restricţii minore (interdicţia publicării cu 6 zile sau mai puţin de 6 zile înaintea datei votului, fără alte restricţii), nu mai este permisă publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale (Ndeti Ndati et al., 2014, p. 251).

Includerea României în categoria ţărilor cu restricţii minore nu corespunde integral situaţiei de fapt. Legea nr. 35 din 13 martie 2008 cu privire la „Reglementarea campaniei electorale” este în vigoare. Această lege stipulează la art. 38: „Cu 48 de ore înainte de ziua votării este interzisă prezentarea de sondaje de opinie, televoturi sau anchete făcute pe stradă”. La acelaşi articol din Legea 35 se precizează că „În perioada electorală, în cazul prezentării de sondaje de opinie cu conţinut electoral, acestea trebuie însoţite de următoarele informaţii: 1) denumirea instituţiei care a realizat sondajul; 2) data sau intervalul de timp în care a fost efectuat sondajul şi metodologia utilizată; 3) dimensiunea eşantionului şi marja maximă de eroare; 4) cine a solicitat şi cine a plătit efectuarea sondajului; 5) televotul sau anchetele făcute pe stradă în rândul electoratului nu trebuie să fie prezentate ca reprezentative pentru opinia publică sau pentru un anumit grup social ori etnic. Există, deci, „alte interdicţii”.

Referitor la sondajele la ieşirea de la urne (exit polls), Legea nr. 35 din 13 martie 2008 cu privire la „Reglementarea campaniei electorale” interzice publicarea rezultatelor înainte de încheierea votului. În 18% din cele 68 de ţări a căror legislaţie a fost analizată de profesorul Thomas Peterson nu există nicio restricţie în publicarea rezultatelor, iar în 62% publicarea exit poll-urilor este permisă numai după terminarea votului. Sunt şi ţări (11%) în care publicarea rezultatelor exit poll-urilor este interzisă, precum şi ţări (9%) în care nu se organizează astfel de sondaje. Pe baza unor numeroase cercetări, profesorul Thomas Peterson conchide că „publicarea parţială a rezultatelor sondajelor la ieşirea de la urne înainte de închiderea secţiilor de votare are o influenţă mică sau nu influenţează deloc comportamentul de vot” (Peterson, 2012, p. 61).

Cercetările psihosociologice despre influenţa publicării rezultatelor sondajelor

Faptul că în unele ţări publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale este permisă chiar şi în ziua alegerilor, în timp ce în alte ţări este interzisă cu o lună, cu două săptămâni, cu o săptămână, cu o zi sau două înaintea datei scrutinului, este greu de explicat. Cu siguranţă există un complex de factori cauzali, între care şi factori psihologici. În limitele specializării mele, mă voi referi doar la aceştia, încercând să răspund la întrebarea dacă publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale influenţează sau nu influenţează comportamentul de vot.

Pe plan internaţional, cele mai multe cercetări psihosociologice au pus în evidenţă faptul că publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale influenţează opinia publică şi comportamentul de vot al alegătorilor. În literatura de specialitate sunt menţionate şi cercetări din care a reieşit că publicarea rezultatelor sondajelor preelectorale nu influenţează opinia şi comportamentul de vot (vezi Chelcea, 2006, pp. 117-119). Interesant este şi faptul că în cercetările în care a fost evidentă influenţa publicării rezultatelor sondajelor asupra opiniei publice şi comportamentului de vot, această influenţă este bidirecţională, ducând la: 1) regruparea alegătorilor în jurul persoanei sau partidului declarate în sondaje ca fiind învingătoare (bandwagon effect, efectul „a sări în car”); 2) regruparea alegătorilor în jurul persoanei sau partidului care, conform sondajelor, vor fi învinse (underdog effect, efectul „perdantului”). „Bandwagon” denumeşte carul (căruţa) în care sunt persoanele şi orchestra ce defilează la parada unui circ pentru a atrage spectatorii, iar expresia „jump on thebandwagon”înseamnă „a sări în carul de la paradă”, a te asocia succesului fără a lua în considerare cu cine te asociezi.

Care dintre cele două efecte este mai puternic? Henry F. Dizney şi Ronald W. Roskens (1962, p. 108) remarcau că „Literatura de specialitate conţine argumente atât pentru susţinerea, cât şi pentru respingerea teoriei bandwagon”. Fondatorul sondajelor de opinie ştiinţifice, George H. Gallup (1940), respinge teoriabandwagon, în timp ceiniţiatorii cercetărilor despre influenţa mass-media asupra opiniei publice, Paul F. Lazarsfeld, Bernard R. Berelson şi Hazel Gaudet (1944/2004, p. 151), răspund afirmativ la întrebarea dacă există un efect de raliere (bandvagon effect). Sunt teoreticieni, precum Edward L. Bernays (1945), care consideră chiar că „bandvagon effect poate opera într-o manieră negativă prin inhibarea cursului normal al luării unei decizii democratice” (apud. Dizney, Roskens, 1962, p. 108). Procedând experimental, numeroşi cercetători nu au găsit deloc sau au identificat doar o influenţă slabă a comunicării opiniei majoritare asupra opiniei publice şi a comportamentului electoral al populaţiei (A. H. Cantril, 1980; H. F. Dizney şi R.W. Roskens, 1962; R. K. Goidel şi T. G. Shields, 1994; I. McAllister, Studlar, D. T. (1991); V. G. Morwitz, C. Pluzinski, 1996; R. Navazio, 1977; J. L. Tyson şi S.A. Kaplowitz, 1977 ş.a.).

Şi rezultatele cercetărilor efectuate în România sunt oarecum contradictorii. Sociologii Dorel Abraham şi Sebastian Lăzăroiu (2001, p. 102) apreciază că doar 5% dintre cei care au votat în alegerile generale şi prezidenţiale din anul 2000 şi-au ajustat votul în acord cu învingătorul desemnat în sondajele preelectorale (în condiţiile în care 56% din populaţia adultă a României declara că urmăreşte în mass-media rezultatele sondajelor de opinie publică).

În luna mai 2004, înaintea alegerilor generale şi prezidenţiale, împreună cu sociologii Gabriel Jderu şi Loredana Ivan, am făcut un experiment pentru a vedea cum lucrează efectele bandwagon şi underdog în decizia de vot a electoratului din România. Experimentul ca atare este prezentat în lucrarea Refracţia sociologică şi reflexia jurnalisticăDespre sondajele de opinie şi prezentarea lor în mass media(Chelcea, Jderu, Ivan, 2005, pp. 141-160). Reproduc acum doar concluziile experimentului: 1) Publicarea rezultatelor din sondajele de opinie în presa scrisă influenţează opiniile electoratului; 2) Rezultatele din sondajele de opinie sunt prezentate selectiv în presa scrisă, cu scopul persuasiunii maselor; 3) Efectul regrupării în jurul învingătorului (bandwagon effect) apare în legătură cu activitatea guvernului şi cu intenţia de vot a partidelor sau alianţelor politice, dar nu totdeauna şi în legătură cu personalităţile politice; 4) Efectul de regrupare în jurul persoanei învinse, conform sondajelor preelectorale (underdog effect), apare în legătură cu activitatea guvernului şi cu intenţia de vot a partidelor sau alianţelor politice, dar nu şi în legătură cu personalităţile politice; 5) Efectul regrupării în jurul învingătorului pare a fi mai puternic decât efectul regrupării în jurul persoanei învinse, conform sondajelor electorale.

Un sondaj reprezentativ la nivel naţional, realizat în 2007 de CURS, a arătat că aproximativ 2% dintre persoanele cu drept de vot ar putea fi influenţate în luarea deciziei de vot: dintre acestea, circa trei sferturi în favoarea învingătorului dat de sondaje şi un sfert în direcţia favorizării celui declarat perdant (Abraham, Șufaru, Chelcea, 2008, p. 18).

După aproape 75 de ani de la luarea de poziţie a lui Edward L. Bernays împotriva publicării sondajelor preelectorale, controversele legate de efectul „regrupării în jurul învingătorului” continuă. În această situaţie mi se pare firească cerinţa de a se rediscuta bandwagon effect şi underdog effect, precum şi reexaminarea implicaţiilor etice şi politice ale acestor efecte, pe baza unor noi cercetări, în condiţiile social-politice din România de azi.

Bibliografie

Abraham, Dorel, Lăzăroiu, Sebastian (2001). „Opinion polls and election”, Romanian Journal of Sociology, XII, 1-2, pp. 91-120.

Abraham, Dorel, Șufaru, Ionela, Chelca, Septimiu (2008). „Influenţă sau manipulare prin sondaje de opinie?”, Sociologie Românească, 6, 3-4, pp. 18-29.

Bernays, Edward L. (1945). Cristalizarea opiniei publice. Bucureşti, Editura Comunicare.ro.

Chelcea, Septimiu, Jderu, Gabriel, Ivan, Loredana (2005). „Efectul de regrupare în jurul învingătorului din sondajele electorale versus efectul susţinerii celui învins în sondaje. Studiu experimental”, în S. Chelcea, G. Jderu (coord.). Refracţia şi reflexia jurnalistică. Despre sondajele de opinie şi prezentarea lor în mass media (pp. 141-160). Bucureşti: Editura Economică.

Chelcea, Septimiu (2006). Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare. Bucureşti, Editura Economică.

Dizney, Henry F., Roskens, Ronald W. (1962). „An investigation of the ‘bandwagon effect’ in a college straw election”, Journal of Educational Sociology, 36, 3, pp. 108-114.

Gallup, George H., Rae, Saul F. (1940). The Pulse of Democracy: The Public Opinion Poll and How It Works. New York, Simon and Schuster.

Lazarsfeld, Paul F., Berelson, Bernard, Gaudet, Hazel. [1944] (2004). Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială. Bucureşti, Editura Comunicare.ro.

Ndati, Ndeti, Wambua, Paul, Mogambi, Hezron (2014). „The impact of legislation on electoral opinion polls in Kenya”, European Scientific Journal, 10, 34, pp. 250-270.

Peterson, Thomas (2012). „Regulation of Opinion Polls: A Comparative Perspective”, în C. Holtz-Bacha, J. Strömbäck (eds.). Opinion Polls and the Media. Reflecting and Shaping Public Opinion (pp. 47-67).Londra, Palgrave Macmillan.

Spangenberg, F. (2003). The Freedom to Publish Opinion Poll Results. Report on a Worldwide Update. Amsterdam, Foundation for Information.

* Material publicat de prof. SeptimiuChelcea, extras din volumul „Opinia publică. Persuasiune și manipulare”, în curs de apariție.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here