Distanţa se impune uneori ca un obstacol în calea celor care cândva au format un colectiv, un motiv pentru care nu ne-am reunit mai demult.
Emoţii, amintiri frumoase, zâmbete, toate le-am adunat în ziua de 11 mai 2019, când porţile Liceului Tehnologic “Cezar Nicolau” din Brăneşti s-au redeschis pentru două dintre promoţiile mecanicilor de îmbunătăţiri funciare ale anilor 1978 şi 1979.
Îmbrăţişările revederii cu colegii, profesorii, pedagogul şi nu în ultimul rând cu domnii diriginţi s-au petrecut în curtea şcolii, moment deosebit de emoţionant care mi-a întărit convingerea că iniţiativa mea de a ne reîntâlni a fost una aşteptată de noi toţi.
În clasă ne-am aşezat în băncile noastre şi, ca o revenire în timp, pentru o clipă am închis ochii şi am ascultat foşnetul paginilor catalogului, vocea caldă a doamnei diriginte Monica Nica, trezindu-mi emoții ca acum 41 de ani.
Colegii şi-au împărtășit unii altora realizările din perioada în care nu s-au văzut, au rememorat clipe frumoase trăite împreună în perioada liceului, după care cu mare bucurie si-au scris impresiile în cartea de onoare a şcolii.
A fost un episod amuzant acela când eu am intrat în clasă îmbrăcată în uniformă şcolară, cerând scuze “tovarăşei diriginte” pentru întârziere la oră…
Pentru a ne aminti de această revedere, am plantat în faţa liceului un arbore simbol, un platan, care să amintească generaţiilor viitoare despre dorinţele şi aspiraţiile promoţiilor 1978 şi 1979.
Peste noi şi peste locuri au trecut atâţia ani… noi în prag de pensie, iar şcoala europeană, schimbată, a răscolit în adolescenţii de ieri amintiri de tot felul care se pare că nu se uită niciodată. ”Pentru mine, Brăneşti, reprezintă viitorul, căsătorie, dragoste, copii. Este capitolul cel mai important din viaţa mea”, spunea o absolventă după această revedere.
Ca tot românul nu ne puteam despărţi înainte de a închina un pahar de şampanie. Iar eu promit că voi reveni în 2023 cu alte articol! – Profesor, Dorina Robitu
