Într-un fel e bine, pentru că o să înțeleagă toată lumea cât de pervers și halucinant arată mecanismul din Constituție atunci când e pus în practică. PNL nu-și votează propriul guvern și nici premierul propus de președintele tocmai susținut de partid pentru un nou mandat. PSD atacă la CCR nominalizarea președintelui, ca sa pară că rezistă scenariului, dar, în ședințele cu ușile închise, la ei e aproape unanimitate față de anticipate. Partidele mici se dau de ceasul morții să prindă un loc la masa cu bucatele așezate în pripă doar pentru cei cu guri mari și linguri adânci. Mind blowing! Un adevărat spectacol.
Dacă iese, statul român a ajuns la apogeul puterii sale. Probabilitatea de a avea alegeri anticipate după scenariul constituțional este atât de mică în România, încât punerea lor în operă este o adevărată magie. În orice caz, Iohannis e, cred, cel mai pragmatic om politic pe care l-am avut după 1990. Aproape mă sperie pragmatismul lui, scrie sociologul Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidențial.
