Cătălin DRAGOMIR
Majoritatea dintre noi, dacă nu chiar toți, asociem luna septembrie cu prima zi de școală, cu florile oferite profesorilor, fotografiile unui nou început. Cam asta se întâmplă peste tot în țară, lăsând impresia unei bucurii generale. O privire mai atentă în jurul nostru ar surprinde însă și o altă față a începutului de an școlar, care se vede cel mai bine la comunitățile care trăiesc în risc de sărăcie. Acolo sunt copiii care nu merg la școală, iar părinții fac eforturi financiare disproporționate pentru ca și copiii lor să fie ”în rând cu lumea”, să nu le simtă frustrarea.
În bucuria generală a începutului de an școlar scăpăm din vedere că sărăcia influențează negativ performanțele școlare ale copiilor din mediile defavorizate. O recentă analiză societală a tinerilor din România, realizată de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftun, arată cât de importante sunt cunoașterea problemelor cu care se confruntă tinerii și modul în care acestea le influențează viitoarele opțiuni, atât la nivel individual, cât și pentru viitorul societății.
Studiul arată că 20% din tinerii cu vârste între 14 și 29 de ani au acasă mai puțin de cinci bunuri considerate de Eurostat indici ai bunăstării (deținerea unei locuinețe, a unui telefon mobil, computer personal, internet, bicicletă, motocicletă, aer condiționat, mașină de spălat vase, mașină de spălat, automobile).
Accesul la bunuri scade odată cu trecerea timpului, pe măsură ce tinerii își întemeiază propria gospodărie sau familie. Studiul menționează că nu vârsta influențează diferențele de bunăstare, ci nivelul de educație al părinților. Tinerii ai căror părinți au un nivel de educație peste absolvirea liceului tind să fie mai prosperi.
Cu toate acestea, tinerii români cred că viitorul lor personal se va îmbunătăți, dar devin sceptici când este vorba despre viitorul țării. Specialiștii consideră că desi sunt încrezători în forțele proprii, tinerii se tem că nu își vor putea atinge aspirațiile în propria țară, dar este un prim semn al intenției de emigrare sau de detașare de realitățile întregii societăți românești.
Aproximativ 30% dintre cei cu vârste cuprinse între 14 și 29 de ani și-au exprimat dorința de a pleca din România pentru o perioadă de cel puțin 6 luni, în scădere însă comparativ cu 2014, când aproape 60% dintre tineri intenționau să emigreze, cei mai mulți în Germania și Marea Britanie.
Dorința de plecare este corelată cu sentimentul de sărăcie și lipsa accesului la bunuri de consum. Emigranții tineri provin aproape exclusiv din cele mai sărace pături ale societății, pe când cei mai în vârstă tind să se împartă în mod egal între persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și persoane care pleacă pentru scopuri educaționale.
Majoritatea tinerilor vizează învățământul superior, iar aspirațiile lor par a fi influențate de capitalul educațional al părinților. Nivelul educațional al părinților și nivelul de bogăție al familiei au efecte pozitive asupra performanței școlare/universitare.
Aproximativ două treimi dintre tinerii încă înscriși într-o formă de învățământ au opinii negative asupra atmosferei școlare/ universitare. Majoritatea respondenților se plâng de o lipsă de corectitudine a examinărilor și o concordanță deficitară a formării asigurate prin învățământ și cerințele pieței locurilor de muncă. Vârsta cel mai des întâlnită a abandonului școlar este 17 ani (două treimi au abandonat școala între 14 și 18 ani).
Studierea nevoilor tinerilor este importantă pentru societate și pentru cei care iau decizii într-o țară: vârsta este un predictor puternic pentru o gamă largă de convingeri, cunoștințe și comportamente și pentru că adolescenții și tinerii adulți au tendința de a se schimba mai repede atunci când se schimbă condițiile externe. În același timp, este important să știi cine sunt tinerii din prezent pentru a anticipa câte ceva din parcursul lor pe durata vieții și, prin însumare, viitorul societății.