Guvernul pregăteşte o nouă modificare a sistemului de achiziţii, cu noi reguli care vor permite statului să nu mai acorde contracte strict pe criteriul preţului cel mai scăzut, ci să ia în considerare şi alţi factori, cum ar fi livrarea, costul pe ciclul de viaţă, consultanţa, materialele, angajaţii. O primă variantă a noilor reguli, redactată până la sfârşitul anului.
O primă variantă a noilor reguli va fi redactată până la sfârşitul acestui an şi se va baza pe recentele recomandări formulate în domeniu de către Comisia Europeană, scrie Mediafax. ”Comisia Europeană nu interzice folosirea criteriului privind preţul cel mai mic la atribuirea contractelor de achiziţii publice, dar permite statului să aibă posibilitatea să folosească şi alte criterii pentru un raport preţ-calitate cât mai bun, astfel încât să fie selectată o ofertă cât mai avantajoasă economic, tratată într-un sens mai larg”. Legislaţia actuală stabileşte că un criteriu de atribuire a contractului de achiziţie publică poate fi numai fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, fie, ”în mod exclusiv”, preţul cel mai scăzut, oferta cea mai avantajoasă economic fiind tratată ca şi criteriu unic numai pentru contractele atribuite prin procedura de dialog competitiv.
Un studiu al Institutului pentru Politici Publice relevă însă că la achiziţiile pe bani publici derulate în România prin sistemul electronic de achiziţii publice este folosit în proporţie covârşitoare, de 97%, preţul cel mai scăzut ca principal criteriu de atribuire a contractului, în timp ce oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic este luată în calcul în doar 3% din proceduri. Motivul este că autorităţile contractante, mai ales la nivelul administraţiei locale, derulează achiziţii publice prin proceduri pe care nu le înţeleg foarte bine şi, de teamă că vor fi sancţionate inclusiv de Curtea de Conturi, folosesc drept criteriu preţul cel mai redus din ofertele primite sau perioada cea mai mică asumată pentru executarea contractului, ceea ce generează lucrări de proastă calitate care pe termen lung sunt mai costisitoare.
Comisia Europeană a adoptat însă o directivă în care arată că oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic trebuie să fie un concept imperativ, deoarece toate ofertele câştigătoare ar trebui să fie alese, în cele din urmă, în conformitate cu ceea ce fiecare autoritate contractantă consideră a fi cea mai bună soluţie din punct de vedere economic dintre cele oferite, care să se bazeze pe cel mai bun raport preţ-calitate.
Pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, decizia de atribuire a contractului nu ar trebui să se bazeze doar pe criterii care nu sunt legate de costuri. Criteriile calitative ar trebui, prin urmare, să fie însoţite de un criteriu de cost care ar putea fi, la alegerea autorităţii contractante, fie preţul, fie o abordare bazată pe rentabilitate, precum calcularea costului pe ciclu de viaţă este recomandarea de la Bruxelles.
Printre criteriile care vor putea fi astfel luate în calcul alături de preţ vor fi condiţiile de livrare şi plată, extinderea serviciilor de consultanţă şi înlocuire post-vânzare, factorii de mediu sau sociali (de exemplu, dacă au fost tipărite cărţi pe hârtie reciclată sau pe hârtie obţinută din exploatarea sustenabilă a lemnului, promovarea integrării sociale a persoanelor dezavantajate sau a membrilor grupurilor sociale în rândul persoanelor desemnate să realizeze contractul), poluarea provocată de extracţia materiilor prime utilizate în produs sau cauzate de produsul însuşi ori de fabricaţia sa, lipsa elementelor chimice toxice la fabricarea produselor cumpărate, folosirea unor utilaje eficiente energetic, reducerea la minimum a deşeurilor sau utilizarea eficientă a resurselor.
