Starea psihiatriei în România, 2004 – 2019

După 15 ani de la decesele a zeci de pacienți internați la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare: starea psihiatriei în România, 2004 – 2019

În România mor anual peste 1500 de persoane cu dizabilități psihosociale aflate în instituțiile publice de sănătate mintală și protecție a persoanelor cu dizabilități

În anul 2004, într-un interval de trei săptămâni, la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din județul Dolj au decedat 18 pacienți. Principalele cauze ale deceselor au fost cașexia și hipotermia. Guvernul României de la acel moment și-a asumat reforma în domeniu sănătății mentale în România.

În august 2019, cinci oameni au decedat și alți opt au fost răniți în Spitalul de Psihiatrie Săpoca. Între aceste două repere sumbre, alte multe mii de persoane cu afecțiuni sau dizabilități psihice, psihosociale sau intelectuale și-au găsit sfârșitul în instituții de asistență medicală psihiatrică sau protecție socială din România. În toată această perioadă de timp, numeroasele guverne care s-au succedat au avut la dispoziție informații despre abuzurile, dramele și decesele din spitalele/secțiile de psihiatrie și centrele rezidențiale unde locuiesc persoane cu afecțiuni sau dizabilități psihice, psihosociale și/sau intelectuale.Credem astfel că, după aproape 15 de ani în care am atras atenția guvernului român asupra încălcării drepturilor omului în spitalele de psihiatrie și în centrele rezidențiale și de protecție a persoanelor cu dizabilități, a venit timpul ca statul român să își asume lipsa de măsuri concrete în scopul asigurării dreptului la sănătate și viață a persoanelor cu dizabilități psihosociale (persoanele cu probleme de sănătate mintală, persoane cu dizabilități intelectuale). Adresăm pe această cale solicitarea ca ministrul Sănătății, prin colaborarea cu ministrul Muncii, ministrul justiției și cu procurorul general, să se asigure că măsurile concrete pe care le va dispune vor conduce la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități psihosociale, se arată într-un comunicat al Centrului pentru Resurse Juridice (CRJ).

Din datele colectate de CRJ a reieșit că în România mor anual peste 1500 de persoane cu dizabilități psihosociale aflate în instituțiile publice de sănătate mintală și protecție a persoanelor cu dizabilități. Dintre acestea, aproximativ 500 au decedat în spitale și secții de psihiatrie în perioada cuprinsă între septembrie 2017 și septembrie 2018. Cu toate acestea, informații despre cauzele și numărul deceselor nu există la nivelul Ministerului Sănătății. Nu există informații centralizate, publice, defalcate despre numărul persoanelor internate, perioada de internare, numărul internărilor nevoluntare sau a celor voluntare, diagnostic, tratament și personal medical, psihologi și asistenți sociali.

Situația încălcării drepturilor persoanelor cu dizabilități psihosociale plasate în grija statului în spitale de psihiatrie sau în centrele pentru persoanele cu dizabilități, nu este una necunoscută autorităților române. CRJ, CEDO, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, Comisarul pentru Drepturile Omului din partea Consiliului Europei, Comitetul Miniștrilor pentru monitorizarea executării hotărârilor CEDO, semnalează această situație de 15 de ani. În   2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statul roman a încălcat dreptul la viață al unui tânăr cu o dizabilitate intelectuală care a decedat în Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță din Poiana Mare, județul Dolj, observând și situația zecilor de decese ale pacienților care au decedat de foame și de frig în același spital, și condiţiile îngrozitoare descrise de diverse organisme internaţionale. Din această hotărâre decurg mai multe obligații pe care statul român a refuzat să le și îndeplinească în practică.

În perioada de timp vizată, la Spitalul de Psihiatrie Săpoca și pentru măsuri de siguranță au decedat 17 persoane, printre care și un bărbat în vârstă de 45 de ani (asfixie mecanică produsă prin spânzurare). 64 de persoane au fost internate nevoluntar; dintre acestea, doar 14 au fost confirmate de o instanța de judecată, pentru ceilalți spitalul de psihiatrie considerând că ”nu este cazul” să sesizeze internarea nevoluntară, obligație prevăzută de legea sănătății mintale; într-un singur caz a fost exercitat recursul împotriva hotărârii de internare nevoluntară, pacientul în vârstă de 31 de ani fiind internat de 1270 zile la momentul colectării datelor.

De asemenea, în Spitalul de Psihiatrie Săpoca se aflau  – la momentul colectării datelor – 259 de ”cazuri sociale”, pacienți pentru care este necesară identificarea unei măsuri de ocrotire în familie sau în comunitate, însă în lipsa acesteia rămân internați pe o perioada nelimitată în spitalul de psihiatrie. Dintre aceștia, 81 erau internați în Spitalul de Psihiatrie Săpoca de peste 10 ani. Spitalul a sesizat Direcțiile de Asistență Socială și Protecția Copilului doar pentru 159 dintre ei, în vederea găsirii unor soluții, însă deseori acestea au răspuns că nu au servicii comunitare, că centrele rezidențiale funcționează la capacitate maximă sau că ar fi indicat ca persoanele să rămână internate pe perioade cât mai îndelungate, sau au refuzat să transmit un răspuns.

Subliniind importanța accesului persoanelor la servicii de sănătate mintală, CRJ și Asocația Tonal solicită Ministrului Sănătății:

1. Să își îndrepte atenția asupra: a) cauzelor directe și indirecte care stau la baza numeroaselor probleme de sănătate mintală la adolescenți și adulți, privind în special decesele din instituții, abuzul de substanțe, violența și calitatea necorespunzătoare a măsurilor de îngrijire în unitățile spitalicești (spre exemplu, Secția exterioară de psihiatrie din Gura Văii, jud. Mehedinți) sau lipsa serviciilor de sănătate mintală comunitare; b) alocării resurselor specifice pentru îmbunătățirea disponibilității și calității serviciilor de sănătate mintală în comunitate, pregătirea și dezvoltarea profesioniștilor din domeniul medical, psihologic și al asistenței sociale; c) necesității dezvoltării urgente a serviciilor specializate de sănătate și a strategiilor care vizează persoanele predispuse la probleme de sănătate mintală și familiile lor, asigurarea accesulului pentru cei care au nevoie de aceste servicii, ținând cont de vârstă, sex, context socio-economic, geografic, origine etnică etc;
2. Consultarea urgentă a pacienților sau foștilor utilizatori de servicii de sănătate mintală, familiilor lor și organizațiilor neguvernamentale care îi asistă și/sau reprezintă pentru a reuși o accelerare a implementării unor măsuri concrete de îmbunătățire a calității furnizării serviciilor de asistență socială și psihiatrică a persoanelor cu afecțiuni sau dizabilități psihice/psihosociale/intelectuale;
3. Monitorizarea atentă și independentă a respectării drepturilor omului în spitale de psihiatrie, secții de psihiatrie, centre rezidențiale sau orice alte unități (din subordinea oricăror ministere sau entități) în care sunt asistate medical sau social persoane cu afecțiuni sau dizabilități psihice/psihosociale/intelectuale. Astfel, legea sănătății mintale (art.47) permite accesul reprezentanților în aceste unități dar ordinul ministrului sănătății (2016) restricționează accesul în unitățile sanitare. Rapoartele de monitorizare transmise managerilor și ministrului pot contribui la prevenirea încălcării drepturilor omului în cazurile internărilor în spitalele/secțiile de psihiatrie și pot semnala diferite situații de risc în care se pot afla persoanele aflate în grija statului român
4. Monitorizarea riscului de abuz de substanțe psihotrope/psihoactive din partea medicilor, abuz care poate apărea prin supra-prescriere/supra-administrare de substanțe psihotrope/psihoactive, cu scopul compensării deficitului de personal, deficitului de personal specializat, deficitului de programe terapeutice complementare terapiei medicamentoase, etc. Această monitorizare trebuie să aibă un caracter pragmatic, flexibil și foarte eficient, și să aibă în vedere colectarea și analizarea datelor defalcate în funcție de tipul de substanțe, diagnostice,vârstă, etc.
5. Modificarea prevederilor Anexei 6 a Ordinului 488/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, privind autorizaţia acordată pentru vizite reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale în unităţi sanitare (”Autorizaţia este valabilă numai în perioada pentru care s-a făcut solicitarea, însoţită de acordul privind accesul al managerului unităţii sau al înlocuitorului de drept al acestuia şi avizată în prealabil de medicul curant, care va aprecia oportunitatea vizitei din punct de vedere clinic.”), ce contravine articolul 47 din Legea sănătăţii mintale (model), condiționând accesul în instituții în vederea efectuării vizitelor de monitorizare de acordul managerului acestora.

Având în vedere toate cele de mai sus, considerăm oportun și necesar ca organizații neguvernamentale independente să primească/reprimească posibilitatea de a vizita neîngrădit, cu deplin respect al regulamentelor interioare, orice unitate de îngrijire și asistență unde sunt îngrijite persoane cu afecțiuni și/sau dizabilități psihice/psihosociale/intelectuale, copii, tineri sau adulți, cu scopul de a garanta o monitorizare continuă și independentă a furnizării de servicii și asistență socială și psihiatrică, cu scopul de a crește șansele de identificare și raportare în timp real a unor disfuncții sau abuzuri care pot avea consecințe dramatice și cu scopul de a deveni un instrument viabil și accesibil pentru orice pacient sau persoană instituționalizată care ar avea de raportat abuzuri însă este descurajată să o facă fie prin lipsa mijloacelor practice autentice, fie prin strategii discrete sau directe de intimidare.