Niciodată viața omului nu a fost ușoară. Lupta pentru supraviețuire a căpătat, deseori, dimensiuni dramatice. Să amintim că războiele napoleniene au secerat milioane de vieți europene și nu numai, Primul Război Mondial, spun statisticile, zece milioane, cel de al Doilea Război Mondial 50 de milioane! De pe tot întinsul planetei, doar un număr impresionant l-a dat bătrâna Europă. După ultimul război, care a împărțit planeta în două lumi antagonice, s-a intrat într-un, relativ, echilibru european-nord-american.
Dar războaiele au continuat în Coreea, Indochina și mai ales în Vietnam. După ”criza rachetelor” (1962), spre sfărsitul deceniului șapte, lumea occidentală a fost răscolită de mișcări interne complexe. În mod deosebit SUA, prin cele ale populației de culoare, mai ales după asasinarea lui M. L. King sau ale studenților și stângii în Franța. Pentru a rezista celuilalt ”lagăr” s-a înțeles că trebuie o pace internă în Occident și s-au făcut importante concesii sociale și economice. Populația de culoare din SUA a început să se impună mai ales în sectoare cu mare audiență la public, cum ar fi muzica și sportul, dar și în administrație și în structurile armatei și ale poliției. Vârful succesului populației de culoare a fost alegerea în funcția supremă a SUA a lui Barack Obama, două mandate! După o accalmie, revoltele populației de culoare au izbucnit, surprinzător, în 1992 (pe fondul unei agresiuni a forțelor de ordine asupra unei persoane de culoare) și au reizbucnit acum din aceleași motive.
Dar momentul este dramatic. Omenirea se luptă cu o pandemie care, în ciuda măsurilor de protecție și izolare, a performantelor medicale de excepție din mileniul 3, a cuprins tot globule. Fapt pozitiv: După încetarea ”Războiului rece”, omenirea a reușit, cu mic cu mare, mai rapid sau mai lent să se integreze într-un sistem mondial economic, turistic, comercial, sportiv, cultural, comunicativ.
Din păcate, această cvasi-uniformizare mondială face ca problemele interne ale unora dintre țările lumii să se repercuteze și asupra celorlalte. Iar atunci când sunt afectate cele mai puternice state ale lumii ricoșeul este puternic și dureros din toate punctele de vedere asupra celorlalte țări… Consecințele economice ale pandemiei, spun specialiștii, vor fi apreciabil negative și de lungă durată. Este greu de pus ”cărămidă peste cărămidă mondială” după haosul generat de pandemie, fără un efort unanim. Ceea ce, acum, pare practic, greu de realizat. Peste asta s-au suprapus și mișcările de amploare: rasiale, sociale și politice, în special în SUA având în vedere alegerile prezidențiale din toamna anului 2020 Pe un fond de oarecare prosperitate economică, așa cum am mai spus și noi, și desigur bazat pe regimuri democratice, s-au perpetuat și inechitățile sociale. Care la un moment dat refulează, așa cum se întâmplă acum.
Și ca un apendice la cele scrise de noi, în anii 1980, SUA au intrat într-o relativă pace națională. Războiul din Vietnam încetase, supremația ecomnomică și militară a SUA era evidentă, populația de culoare era mulțumită de cele cucerite prin luptă și sacrificii. Libertatea era la ea acasă. Au apărut muzicieni liberi de constrângeri politice, precum Bob Dylon, Joan Baez sau reputata activistă socială de culoare, Angela Davis. Acolo a poposit și John Lenon. Încorsetat de constrângerile tradiționale britanice s-a dus acolo pentru a beneficia de o libertate fără limite. Dar totul este relativ: La 7 decembrie 1980 a fost asasinat. Așadar, anarhia are rădăcini adânci până și în cea mai democratică țară din lume. Așa cum se întâmplă și în zilele noastre. – VASILE BOLBOJA, foto : Europa FM
