Ochiul, unul dintre cele mai complexe organe umane, are nevoie de îngrijire adecvată, permanentă și sub atenta supraveghere a specialistului. Oftalmologia – știința ochiului – a avansat datorită strădaniei specialiștilor, iar tehnica folosită de oftalmologi a ținut și ea pasul cu noutățile. Dacă oftalmologia românească se bucură de respect în întreaga lume se datorează unor specialiști îndrăgostiți de meseria lor care, uneori, nu ezită să suporte cheltuielile din propriul buzunar pentru a fi acolo unde sunt vârfurile științei în domeniul oftalmologiei. Da, sunt specialiști români care trebuie să suporte cheltuielile din propriile buzunare, pentru că statul român tratează știința ca pe un atelier de tâmplărie, respectiv prin perspectiva încasărilor la buget și a profitabilității, deși medicina este despre oameni, iar profitul în acest caz ar trebui măsurat prin numărul oamenilor sănătoși. Astăzi îl avem ca partener de dialog pe medicul Abed Aquel, specialist oftalmolog, un tânăr iordanian, pasionat de profesia lui. Este în România din anul 2009, a urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și este un îndrăgostit de țara noastră. Tânărul iordanian a crescut într-o familie musulmană, milostivă, cu respect pentru valorile țării natale, dar și pentru creștini. Îndrăgostit de știința ochiului, vede România ca pe o oportunitate și visează să-i primească pe concetățenii săi, dar și pe alți străini ca pacienți, aici în țara adoptivă, cine știe, poate chiar în propria clinică… În prezent, are o colaborare la Spitalul Universitar de Urgență din București, în echipa coordonată de prof. dr. Alina Popa Cherecheanu, alături de dr. Radu-Gheorghe Bucșan, unde fac performanță în domeniul oftalmologiei, dar are și alte colaborări. Una dintre ele ne-a atras în mod special atenția pentru că este în Ilfov, la Jilava…
Rep: În limba română avem o mulțime de sintagme pline de înțelepciune, așa cum este și ”iubesc ca pe lumina ochilor din cap”. Având în vedere profesia Dvs., cum interpretați această sintagmă? Există în limba arabă ceva asemănător despre ochi?
Dr. Abed Aqel: Vederea este de neprețuit. Supremația iubirii. Ce este mai valoros și mai mult decât să te poți bucura de vedere? Să vezi minunățiile pământului și cerului, marea creație a lui Dumnezeu. În limba arabă există ceva asemănător – ești lumina mea, ești ochii mei. Și pentru că vederea este de neprețuit, atunci noi trebuie să ne îngrijim ca ochii să fie protejați și văzuți periodic de oftalmolog. Pentru a avea ochi frumoşi, trebuie să vezi binele din ceilalţi…
Rep: De ce oftalmologia și nu altă specializare?
Dr. Abed Aqel: Inițial voiam să fac chirurgie generală. Însă, printr-un complex de împrejurări, am decis să fac chirurgie în oftalmologie. Sunt pasionat de ceea ce fac și rezultatul muncii mele se vede la pacient. Este minunat să vezi cum, după tratamentul tău, un pacient vine și îți spune: „domnule doctor, acum văd să citesc etichetele produselor și prospectele medicamentelor”. Sunt mai mult decât încântat de ceea ce descopăr în fiecare zi când citesc lucrări și tratate de specialitate și văd pacienți. Dar nu le pot ști pe toate, așa că atunci când am nelămuriri, în cazuri cu grad mare de dificultate, cer ajutorul mentorilor mei, prof. dr. Alina Popa Cherecheanu, dr. Radu Bucșan, dar și altor colegi cu experiență.
Rep: Ca specialist, puteți cunoaște un om privindu-i ochii?
Dr. Abed Aqel: Răspunsul este da. Îți trebuie multă, multă experiență. Pe un om îl poți cunoaște, din toate punctele de vedere, privindu-i ochii. Îl poți cunoaște ca om, dar și din punct de vedere al sănătății. Este o onoare să vezi cum colegii de la terapie intensivă te cheamă să exprimi o opinie sau să pui un diagnostic unui pacient aflat într-o stare critică, atunci când tehnica medicală nu-i poate evalua șansele de supraviețuire. Privindu-i ochii, oftalmologul poate aprecia care îi sunt șansele de supraviețuire. Procentual vorbesc.
Rep: Ați făcut școala de medicină în România. Cum o evaluați în acest moment?
Dr. Abed Aqel: Școala de medicină din România este una dintre cele mai bune școli, care poate fi comparată cu altele similare din întreaga lume. Eu, ca absolvent al Universității de Medicină și Farmacie din București, pot profesa oriunde în lume. Acum depinde și ce știi să faci, pentru că nu doar diploma contează. Ca tânăr doctor poți avea șanse de reușită în întreaga lume, dacă evaluatorul tău descoperă în tine un posibil viitor specialist. Un viitor performer.
Rep: Cine v-a recomandat să studiați Medicina în București?
Dr. Abed Aqel: Inițial, voiam să studiez Medicina în Anglia sau Franța. Dar am ajuns la București și nu regret. Aveam 18-19 ani, terminasem liceul și m-am dus la centrul unde se făceau înscrierile pentru o bursă de studii în străinătate. Reprezentantul centrului, un domn prietenos, când a auzit de opțiunea mea (Anglia sau Franța), m-a întrebat ce voi face dacă nu voi fi acceptat, iar perioada de înscriere trece? Și mi-a prezentat o altă opțiune, tot într-o universitate dintr-o țară membră a Uniunii Europene. Mi-a recomandat România, Universitatea de Medicină și Farmacie din București. Am reflectat asupra perspectivei, m-am înscris și am fost acceptat. În momentul respectiv știam puține lucruri despre România: că are capitala București, că este frig și că de acolo ne vine carnea. Acum sunt doctor cu diplomă din România și pot profesa medicina oriunde în lume.
Rep: O parte din stagiu l-ați făcut în medicina de urgență. De ce nu ați continuat?
Dr. Abed Aqel: Inițial am vrut să fac chirurgie, chiar am început în această latură a medicinei. Un nefericit accident m-a făcut să abandonez chirurgia generală și să privesc mai atent spre oftalmologie. Iar acum fac și chirurgie, dar în domeniul oftalmologiei. Îmi place tare mult și nu-mi este teamă de nimic atât timp cât sunt alături de o echipă de specialiști, atât de performantă.
Rep: Cum ați ajuns la Spitalul Universitar de Urgență din București? Ați ales sau spitalul v-a chemat?
Dr. Abed Aqel: Pot spune că eu am optat și doamna profesor Alina Popa Cherecheanu m-a ales. Pe scurt: la vremea respectivă, pentru ca să faci rezidențiatul într-un spital mare trebuia să obții acordul șefului departamentului specializării în care vrei să profesezi. L-am obținut de la doamna profesor și acum mă bucur că fac parte din echipa dumneaei. Acum îmi desfășor activitatea, sub forma unei colaborări, în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, alături de prietenul meu doctor Radu Bucșan și ceilalți membri ai echipei.
Rep: După entuziasmul cu care vorbiți despre această echipă s-ar putea spune că sunteți copilul lor de suflet…
Dr. Abed Aqel: Nu. Nu sunt. Sunt copilul care se străduiește să învețe și să facă bine ceea ce trebuie să facă. Sunt copilul care știe că atunci când își face bine treaba este apreciat. Sunt copilul care știe că dacă va greși va fi pedepsit de aceiași care l-au apreciat. În această echipă nu se acceptă jumătăți de măsură. Ești bun, ai șanse să faci parte din această echipă. Nu ești bun, nu ai șanse, trebuie să mergi în altă parte.
Rep: Se spune că medicii învață toată viața. Mai aveți timp, într-o zi obișnuită, și pentru studiul profesional?
Dr. Abed Aqel: Minim trei ore de studiu acasă. În acest domeniu, ca dealtfel în toată medicina, nu poți rămâne în urmă. Este uluitoare rapiditatea cu care noutățile devin vechi. Dacă nu ești receptiv la noutățile și provocările prezentului și nu ții pasul cu tehnologia ești un om depășit, un doctor depășit.
Rep: Ați spus că puteți practica medicina oriunde în lume. Exceptând Iordania sau România, v-ați gândit să profesați într-o altă țară?
Dr. Abed Aqel: Ca oricărui tânăr îmi mai zboară câte un gând de acest fel. Am primit oferte, inclusiv din Franța unde voiam inițial să studiez, dar nu le-am dat curs. Aș spune că a existat chiar o presiune pe mine să le dau un răspuns, mai ales că oferta este tentantă din punct de vedere financiar. Dar nu i-am dat curs și nici nu cred că voi pleca vreodată de aici. Cred că statul român, „finanțatorul” meu principal, a investit în pregătirea mea academică și profesională și mai cred că este cazul să ofer și eu ceva, aceluiași stat român. Fac o precizare: îmi doresc să ajung să operez în Franța și în alte țări ale lumii, dar ca medic invitat din România.
Rep: Investește dr. Abed în oftalmologia din România? Aveți astfel de proiecte pe termen scurt, mediu și lung?
Dr. Abed Aqel: Categoric, da. Visez să am clinica mea, în care să-mi pot selecta oamenii cu bună pregătire profesională, să colaborez cu specialiști din toată lumea, astfel încât oamenii să vină cu încredere și speranța că problemele lor pot fi rezolvate. Aș vrea să-i pot ajuta pe oameni.
Rep: Aveți o colaborare și în apropiere de București, la o clinică din Jilava. De ce nu în centrul Bucureștiului?
Dr. Abed Aqel: Mulți dintre locuitorii localităților limitrofe Bucureștiului, care au probleme de sănătate a ochilor, sunt nevoiți să meargă la spitalele ori clinicile din oraș pentru că nu au, din păcate, atâtea șanse câte au cei din Capitală. Iar acest efort înseamnă pentru ei timp și bani. Și sunt motive serioase pentru care unii dintre ei renunță să mai meargă la medic, iar afecțiunea de care suferă se agravează. La cabinetul din Jilava lucrez cu dr. Radu Gheorghe Bucșan.
Când am început să lucrez aici, am avut câteva situații care impuneau prezența pacienților, cât mai repede, în spital. I-am programat și am așteptat în zadar. Am fost surprins să-i aud spunând că nu au venit pentru că nu au avut bani de transport. Din acest motiv, atunci când sunt astfel de situații, mașina mea devine taxiul lor. Așa că mi-a crescut ceva vizibilitatea și m-am trezit cu ceva notorietate în comună. Dar pacienții mă pot găsi și centrul Capitalei, pentru că am o colaborare și la o clinică din proximitatea Pieții Romane.
Rep: Cine sunt pacienții care trec pragul cabinetului din Jilava? Din ce categorii sociale fac parte?
Dr. Abed Aqel: În cadrul Policlinicii Jilava, din strada Magnoliei, pacienții sunt din toate categoriile sociale. Sunt mulți pacienți care vin acolo. Și mai avuți și mai puțin avuți. Unii sunt cu probleme grave de sănătate a ochilor și, pe lângă faptul că se află în aceste nefericite situații, mai sunt și cazuri sociale. Toți trebuie să fie ajutați, medical vorbind.
Rep: Când vă pot găsi pacienții în cabinetul din comuna Jilava?
Dr. Abed Aqel: De luni până vineri, în prima parte a zilei.
Rep: Cât contează statutul social al unui pacient pentru a-i acorda atenția și timpul necesare consultației și, eventual, tratamentul?
Dr. Abed Aqel: Zero! Fiecare om are demnitatea lui. Prin urmare, trebuie tratat cu respect și bună-cuviință. Cel puțin așa facem noi, pentru că așa am învățat din familie.
Rep: Care este opinia Dvs față de condiționarea actului medical pentru a obține eventuale venituri ilegale?
Dr. Abed Aqel: Trebuie să răspund la această întrebare?
Rep: Da!
Dr. Abed Aqel: Lipsă de umanitate! Inuman. Nu concep așa ceva! Și asta nu pentru că sunt eu tânăr și străin.
Rep: Ce preferați, banii sau gloria?
Dr. Abed Aqel: Gloria! Banii se duc, trebuie să circule, mai ales în acest context social, economic și politic. Reputația durează mai mult, dacă știi să o gestionezi. Când un pacient este tratat și vede mai bine, eu primesc de la Dumnezeu glorie. Pentru activitatea mea profesională eu primesc salariu.
Rep: Doctorul Abed are viață personală?
Dr. Abed Aqel: Da, dar nu prea multă. Vreau carieră și glorie! Îmi place să merg la sală și la munte. Când am timp evadez din vacarmul bucureștean, merg la munte sau în alte locuri frumoase din România, să-mi reîncarc bateriile.
Rep: V-ați gândit să cereți cetățenia română?
Dr. Abed Aqel: Am vrut să solicit și mi-a spus să revin peste trei luni. Nu prea am înțeles de ce, dar am răbdare.
Rep: Procesul de acordare a cetățeniei române este greoi sau dimpotrivă?
Dr. Abed Aqel: Procesul este greoi. Indiferent dacă ești specialist într-un domeniu de care țara are nevoie sau un simplu lucrător, condițiile sunt aceleași. În alte țări din Vest, dacă ești specialist într-un domeniu și ești chemat să faci parte dintr-o anume echipă, este suficient să spui DA. Restul, în relațiile cu autoritățile statului, lucrurile sunt rezolvate de către reprezentanții instituției ofertante. Mai avem până acolo!
Rep: Dorul de mamă, tată, frați și restul familiei, cum îl gestionați?
Dr. Abed Aqel: M-am obișnuit, într-o oarecare măsură. Am plecat de acasă la aproape 20 de ani. Am început să conștientizez că aici sunt viața și cariera mea, cu bucuriile și neajunsurile societății românești. Desigur, dorul de părinți, frați și rude nu pot să nu-l recunosc. De câte ori am ocazia dau o fugă și pe acasă. Să fiu cu ai mei acolo, în Iordania, este minunat. Pe scurt: dorul de mamă mă apasă permanent. Îi iubesc pe toți ceilalți, dar mama îmi lipsește cel mai mult. Dacă mama ar fi aici cu mine nu mi-ar lipsi nimic. Permanent mă însoțește imaginea copilăriei când mama mă trimitea, împreună cu ceilalți patru frați și însoțiți de tata, în comunitățile mai nevoiașe, cu sacoșele pline cu sandwich-uri făcute în casă la noi, să le oferim. Tata și mama ne spuneau: când oferiți ceva, mulțumiți-le celor care primesc, pentru că ei sunt intermediarii dintre voi și Dumnezeu. Prin ei ajungeți la Dumnezeu.
Rep: Când sunteți acasă, în Iordania, cu familia și prietenii, ce vă lipsește din România?
Dr. Abed Aqel: Multe! Nu vreau să mă refer la mâncare. Îmi lipsește spiritul românesc. Este, în opinia mea, interesant cum poți găsi în același loc un amestec, unic dealtfel, de bunătate și răutate, inteligență și naivitate, veselie și tristețe, milostenie și egoism, căldură și răceală umană, bucurie și tristețe. Am observat: cu cât într-o societate este mai multă bunăstare, cu atât oamenii sunt mai reci, mai egoiști. În România oamenii sunt mai calzi, mai prietenoși, mai primitori și mai generoși. Acestea aș putea să spun că îmi lipsesc atunci când sunt cu ai mei în Iordania.
Rep: Recent, Guvernul României a decis să suplimenteze numărul burselor acordate studenților iordanieni. Cum vedeți această decizie?
Dr. Abed Aqel: Este un aspect pozitiv. Cu cât vor fi mai mulți tineri iordanieni care vor studia în România și în alte țări membre ale Uniunii Europene sau din afara acesteia și tineri români care vor studia în alte țări, cu atât mai mult știința, în cazul nostru medicina, va avea de câștigat. Schimbul de cunoștințe nu poate fi decât benefic oamenilor. România a sprijinit întotdeauna Iordania, iar relațiile au fost dintre cele mai bune. Personal, încurajez și recomand tinerilor iordanieni să studieze în România.
Rep: Un sfat pentru oamenii care ezită să meargă periodic la oftalmolog și dacă merg, o fac numai atunci când au grave probleme cu ochii?
Dr. Abed Aqel: Educarea pacienților trebuie făcută constant de autoritățile statului. Noi, medicii, le putem reaminti, atunci când îi întâlnim prin cabinetele noastre. Eu aș putea să le spun că prevenția este mai puțin costisitoare decât tratamentul ori intervenția chirurgicală, iar controlul periodic la oftalmolog nu doare. Veniți la control nu numai atunci când aveți probleme grave la ochi. La orice cât de mică problemă la ochi, amintiți-vă expresia „iubesc ca pe lumina ochilor”.
Rep.: Discuția cu medicul oftalmolog dr. Abed Aqel a fost o plăcere. A vorbit cu admirație și respect despre echipa din care face parte la Spitalul Universitar de Urgență București, coordonată de prof. dr. Alina Popa Cherecheanu, cu respect și emoție despre valorile familiei, ca și cum acestea ar fi scrise în Cartea Sfântă.
(apărut în ediția print nr. 675 – 676)
