Victor Ponta, indiferent în ce calitate vorbește la posturile de televiziune sau la radio, de lider de partid sau de șef de guvern, ezită să-și asume direct o candidatură la Președinția României, pretextând că e nevie de congres, că ar fi mai bun doar la butoanele Guvernului… Texte…
Când nu a știut (și nu prea a știut) cum să o dea la-ntors, Ponta a spus că ar mai fi câteva nume care ar putea candida. Ultima variantă, cea mai aproape de adevăr, este că în PSD se mai vorbește doar de două candidaturi: cea a lui Victor Ponta și cea a lui Sorin Oprescu. În sinea sa, doctorul Capitalei tânjește de prin 2009 la Președinție, însă din postura de independent în care se află acum și doar cu mașinăria social-democrată în spate nu prea are sorți de izbândă. Oprescu a pierdut din notorietatea pe care o avea la nivelul întregii țări, spre exemplu, pe la încputul anilor 90 când se certa cu dr. Arafat care tocmai punea bazele SMURD-ului, spre deosebire de Ponta care, una-două, iese pe post și-i aiurește pe aiuriți cu bunăstarea în care trăiesc în ultimul an. După e s-a retras la Capitală, oamenii au cam uitat cine e Oprescu!
Greu va fi în PSD și cu Mircea Geoană, un politician dornic de revanșă, cu imagine bună în unele medii externe, dar care, dacă va fi înlăturat din partid, nu se va sfii să ia pe cont propriu candidaura. Că dacă până acum Dreapta s-a tot divizat, Stânga de ce să nu o facă?…
Și ușor, ușor, după Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, se preconizează drept viitor președinte tot un Escu: Oprescu cu marea lui șansă, dacă Ponta nu se va simți în stare în cele din urmă, sau Cristian Diaconescu, omul de bază al lui Băsescu, trecut rapid de la Stânga la Dreapta, după modelul prietenului său de la Cotroceni. Nu excludem deloc nici candidatura lui Crin Antonescu, chiar dacă acum pe cai mari este Klaus Iohannis, în ciuda celor care nu mai cred deloc într-o asemenea variantă. Mai ales că de la celebrul ”Adio, dragă Stolo!” nu a trecut decât un deceniu.
Interesantă tactica de a nu își anunța candidații oficial PSD și PNL, formațiunile așteptându-se reciproc. Dar la un anumit moment, prea multă ezitare poate fi păguboasă. Pentru că electoratul, considerat credul și ușor de convins de unii politicieni, le-ar putea rezerva o mare surpriză…
Cătălin DRAGOMIR
