În data de 23 iulie 2004, Romania si-a cedat catre firma austriaca OMV cea mai mare bogatie pe care o detinea la acea data: compania nationala de petrol si gaze PETROM. Operatiunea respectiva a fost imediat secretizata, desi privea, repet, cea mai mare bogatie a natiunii noastre de atunci si cea mai mare si mai importanta firma din tara, una dintre cele mai mari firme din regiunea central si est-europeana, scrie analistul Petrișor Peiu pe Ziare.com.
Privatizarea respectiva s-a facut sub atenta supraveghere a unor „consultanti” condusi de catre angajatii bancii Credit Suisse First Boston: azerul Vadim Benyatov si cehul Michal Susak, incadrati de catre celebrul „spion” bulgar Stamen Stancev (toti trei dovediti vinovati). Credit Suisse First Boston a ajuns sa castige statutul de consultant al acestei privatizari in urma unei manevre scandaloase de descalificare a Bank of America, banca care a castigat de fapt licitatia.
Decizia de a alege consultantul respectiv si de a vinde PETROM-ul catre austrieci a fost luata de catre echipa care conducea Ministerul Industriilor si Resurselor de atunci: ministru era Dan Ioan Popescu, iar secretari de stat Iulian Iancu si Andrei Grigorescu, ambii oameni de meserie, Iancu provenind din industria gazeifera, iar Grigorescu din industria petroliera. Atat Iancu si Grigorescu, precum si Popescu stiau foarte bine ce fac, ce vand, cui vand si mai ales ce consecinte vor fi asupra economiei romanesti. Ar fi important de retinut faptul ca, pentru a se vinde PETROM catre austrieci, s-a refuzat oferta americanilor de la Occidental Petroleum. Poate unii dintre mai-marii de atunci nu se vor mai mira atat de ce nu ii iubesc americanii…
Acum sa ne uitam la cifrele mari, nu la povestile vandute de politicieni. Atunci, in 2004, PETROM producea 5,46 milioane de tone de titei si 6,44 miliarde metri cubi de gaze naturale.
Ei bine, cumparatorul OMV producea abia 3,75 milioane de tone titei si doar 2,93 miliarde de metri cubi de gaze. Adica la jumatate fata de PETROM!
Dar asta nu e tot: inainte de fatidica zi de 23 iulie 2004, OMV detinea rezerve de hidrocarburi totale de 384 milioane tone titei echivalent, iar PETROM detinea rezerve de 1,025 miliarde tone de titei echivalent, adica de trei ori mai mult! Acum, hai sa stam stramb si sa judecam drept: cum sa vinzi cea mai mare firma a tarii unei firme straine, de trei ori mai saraca in resurse? O fi existand vreun motiv? Pai sigur ca da.
Mai intai, hai sa vedem cum arata fotografia afacerii OMV in anul 2004: cifra de afaceri era de 9,88 miliarde de euro, din care fix 10% era reprezentat de catre exploatarea resurselor (988 milioane de euro), restul provenind din rafinare si vanzare (inclusiv a produselor petrochimice) 8,38 miliarde euro si 394 milioane de euro provenind din petrochimie. Exploatarea si procesarea gazului nu aducea mai mult de 784 milioane de euro.
Exploatarea rezervelor de hidrocarburi nu aducea venituri pentru ca nu prea aveau ce explora.
Ei, si acum sa vedem cum arata, din punct de vedere al proportiei diferitelor componente, PETROM in anul 2004: 16.700 miliarde de lei valoarea adusa de exploatare (la cursul de atunci 400 milioane de euro), 48.600 miliarde de lei din rafinare (adica 1,2 miliarde de euro) si 26.000 miliarde de lei (650 milioane de euro) din vanzare/marketing. O cifra de afaceri, asadar, de peste 2 miliarde de euro. De ce inregistra PETROM de doua ori si jumatate mai putini bani din vanzarea hidrocarburilor decat OMV, desi producea de doua ori si jumatate mai mult este o intrebare la care niciun politician de dupa 1990 nu a avut curajul sa raspunda niciodata.
Resursele de gaz din Marea Neagra erau licentiate catre PETROM.
Capacitatea de rafinare era de 6,43 milioane de tone, dintre care 2,99 milioane de tone la Arpechim Pitesti si 3,43 milioane de tone la Petrobrazi. 300 de milioane de euro reprezentau vanzarile produselor petrochimice in 2004, o cifra similara cu cea de la OMV. Si se producea, evident in primul rand catre export.
Ei, dragii mosului, pana si un modest absolvent de liceu de la Videle si-ar fi dat seama de ce a cumparat OMV-ul austriac PETROM-ul nostru atunci, doar citind aceste cifre sintetice: numai pentru rezervele de hidrocarburi si pentru piata! Consecinta: capacitatea de rafinare si petrochimia trebuia sa fie inchise pentru a nu concura industria austriaca…
Ce vedem astazi, dupa 15 ani? OMV a inchis jumatate din capacitatea de rafinare (rafinaria de la Pitesti) si intreaga industrie petrochimica, dar s-a lafait in resurse de gaz si titei, ba chiar s-a instapanit si peste vreo suta de miliarde de metri cubi de gaz de pe fundul Marii Negre, desi nu are niciun fel de expertiza pentru asta.
Dan Ioan Popescu este un pensionar de lux care isi rontaie zecile (sutele?) de milioane intr-o batranete senina, uitat total de temuta DNA, intr-unul dintre cele mai tulburatoare cazuri de amnezie juridica din istorie. Iulian Iancu este specialistul numarul 1 al PSD-ului in industrie, fiind si aranjorul legii de exploatare off-shore din Camera Deputatilor. Iar Andrei Grigorescu? Ei bine, acesta si-a lasat un urmas demn, chiar pe fiul sau, basculat ministrul Energiei in guvernul Ciolos, al tehnocratilor(!!??). Totusi, tehnocratii astia nu se puteau naste si din familii normale?, intreb si eu pentru mai multi prieteni votanti…
Ei, si acum hai sa admiram un sir surprinzator de coincidente, sa vedeti si voi, bietilor romani, ce poate iesi din OMV-ul asta, din cei doar 13.000 salariati ai OMV-ului in Romania (mai putin de 0,3% din masa salariatilor din Romania).
Intai ne vom aduce aminte de Mihai Razvan Ungureanu, ministru de externe (2004-2007), director al SIE (2007-2012 si 2015-2016) si chiar prim ministru (in 2012). Ei bine, Mihai Razvan Ungureanu a locuit la Viena intre anii 2000-2004, acolo unde reprezenta Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, institutie condusa de catre fostul vice-cancelar austriac, Erhard Busek (2002-2008).
Busek fusese anterior reprezentantul Austriei pentru extinderea Uniunii Europene. Acuma, sa vezi minune mare: sotia lui Ungureanu este medic de meserie, drept pentru care primea de la OMV suma lunara de 7.000 euro pentru „servicii de consultanta medicala” (cel putin din 2009 si pana in 2016). Sa repetam suma: 7000 euro/luna! Oare din cei 60.000 de medici din Romania, OMV-ul n-a gasit-o decat pe sotia ministrului de Externe, mai apoi seful SIE si premier??? Poate a fost o coincidenta faptul ca in perioada mandatului de la SIE al lui Ungureanu, OMV a capatat si perimetrele de gaze naturale din Marea Neagra si a inchis si rafinaria de la Pitesti si petrochimia…
A plecat guvernul Ungureanu si au venit guvernele Ponta. Pe cine aduce acest guvern ca proaspat ministru al Energiei, in anul 2014? Pe nimeni altul decat pe Razvan Nicolescu, absolvent al liceului din Videle (o fi avut-o profesor pe Viorica Dancila?) si ditamai director (intre 2008-2014) de afaceri publice si comunicare la firma detinuta de OMV, la PETROM.
Coincidenta sau nu, la mai multe luni de la plecarea sa din guvern, pe 18 noiembrie 2015, Comisia Europeana accepta, printre cele 195 de proiecte energetice „de interes comun”, asa-numitul proiect BRUA, o conducta care sa aduca gazul caspic provenit din sistemul TAP-TANAP si gazul din Marea Neagra, prin Bulgaria, Romania si Ungaria tocmai in … Austria. In aceeasi Austrie unde, la Viena, se afla hub-ul de gaze de la Baumgarten, detinut si operat de catre Central European Gas Hub AG, avand actionar majoritar pe (surpriza?) OMV, in proportie de 65%:
Oricum, ma intreb, nu de putine ori, de ce diverse sindrofii fripturiste sau chiar studiourile TV preamaresc virtutile unei conducte care va veni din Bulgaria cu o capacitate de 1,7 miliarde de metri cubi si va pleca in Ungaria cu o capacitate de 4,4 miliarde de metri cubi? Totusi, doua treimi din Romania nu are acces la gaze, iar centralele electrice pe carbuni se apropie de extinctie cu asemenea guverne indolente. Oare de ce niciun analist sau consultant platit cu mii de euro lunar nu spune ca 3.500 din cele 6.700 de scoli din Romania nu sunt alimentate cu gaz metan, ci cu lemne?
Sau oare de ce am face hub-ul OMV-ului si mai mare in loc sa ne facem noi unul in Romania, de unde sa deservim Republica Moldova, Serbia, Bulgaria si Ungaria? La aceste intrebari nici macar domnul fost ministru Nicolescu nu cred ca ar vrea sa raspunda. Oricum, pare ocupat sa conferentieze despre faptul ca 50,7% dintre romani prefera energia produsa de panourile solare (fotovoltaice), 46,3% energia eoliana (produsa de vant), 35% energia produsa de hidrocentrale, 17,5% energia produsa prin arderea deseurilor (biomasa), 16,8% energia produsa prin arderea carbunelui si doar 11,1% energia produsa prin arderea gazului natural… Ce ecologist pare romanul statistic: jumatate vor panouri solare si doar 11% centrale pe gaze! Asta in vreme ce romanii reali gem de greutatea facturilor incarcate cu subventii pentru energie „verde”. Hai mai bine sa trimitem gazele in Austria sau Ungaria, sa le arda fraierii aia poluatori in centrale…
Evident ca, dupa debarcarea precipitata a guvernului Ponta, la ministerul Energiei nu putea sa apara chiar un om de pe strada. Tehnocrati, tehnocrati, dar sa ii stim si noi: noul ministru nu este altul decat consilierul lui Nicolescu, Victor Grigorescu, fiul lui Andrei Grigorescu, fostul secretar de stat de pe vremea privatizarii PETROM. Alta coincidenta, desigur, precum si continuarea pregatirii finantarii pentru sistemul de conducte BRUA. E, poate, momentul sa ii intrebam din nou pe cei doi ministri de ce nu a fost o prioritate si vreun proiect in care sa folosim gazele de la Marea Neagra sau din Marea Caspica pe teritoriul Romaniei? Vreo conducta care sa deserveasca cei 65% dintre romani care nu au acces la gaze? Vreo centrala electrica pe gaze, alta decat cea a OMV-ului de la Brazi?
Tot in guvernul tehnocrat a poposit, ca secretar de stat insarcinat cu resursele minerale (printre altele) la Ministerul Economiei si Comertului si fostul director de strategie si relatii cu investitorii de la OMV-Petrom (2007-2014), Sorana Baciu. Precis tot o coincidenta.
Trece timpul si ajungem la guvernele lui Liviu Dragnea, unde o gasim cocotata in fotoliul de premier pe chiar Viorica Dancila, nimeni alta decat sotia lui Cristinel Dancila, salariat al OMV cu un mizilic de 8.000 Euro/luna. Unde? La Videle, cum unde? Adica doamna care trebuie sa decida ce redevente plateste OMV, ce conditii trebuie sa indeplineasca OMV pentru a i se da voie la borcanul cu miere (gaze) de pe fundul marii, ei, da, respectiva doamna are un sot care primeste 8.000 euro pe luna de la OMV. Bani de cateva brose, desigur. Si evident, asta e tot o coincidenta.
Dar cu cine se bate acum, la alegeri, sotia lui Cristinel Dancila? Pai cu Dan Barna, sotul doamnei Olguta Dana Totolici, Head of Reward & Respect Labour Litigation Department la aceeasi OMV-PETROM. Ca sa nu se supere nimeni, salariul sotiei lui Barna este tot de 8.000 euro/luna. Desigur, inca o coincidenta!
Acum sa va intreb si eu cate ceva:
- De ce iau toti acesti soti sau sotii cate 8.000 Euro/luna? E doar o coincidenta?
- De ce nu avem niciun politician important cu sotia/sotul lucrator la Automobile Dacia (o firma cu acelasi numar de angajati precum OMV-Petrom)? Sau la Electrica? Sau la Lidl? Sau la Kaufland?
- Din cei aproape 6 milioane de romani care lucreaza, care este probabilitatea sa avem doi soti de candidati la presedinte proveniti din cei numai 13.000 de angajati OMV?
- De ce s-au inchis rafinaria de la Pitesti si petrochimia din Petrom?
- De ce nu se branseaza la gaze doua treimi din Romania?
- De ce nu se construiesc centrale electrice pe gaze in Romania, desi gazul este cel mai curat combustibil si arderea sa are cel mai mare randament?
Pot Iulian Iancu sau Mihai Razvan Ungureanu sau Razvan Nicolescu sau Victor Grigorescu sau Sorana Baciu sau Viorica Dancila sau Dan Barna sa raspunda macar la o singura intrebare din cele 6?
P.S. Pentru Viorica Dancila: intrebarile sunt retorice, nu va chinuiti consilierii… Foto: Ziarul Argeșul
