Ziua de 29 februarie apare în anii bisecți, adică anii în care a doua lună a anului are 29 de zile în loc de 28 de zile, iar anul totalizeaza 366 de zile în loc de 365 de zile. Ziua suplimentară se introduce o dată la 4 ani din cauza că perioada de rotație a Pământului în jurul Soarelui nu reprezintă un număr întreg de zile, ci este de 365,2422 zile. Iulius Cesar a introdus regula, dar la un moment dat s-a dovedit că sunt prea mulți ani bisecți, iar odată cu introducerea calendarului gregorian a mai fost făcută o corecție. Un an este bisect dacă se divide cu 4. Fac excepție cazurile când anul este divizibil cu 100 fără a fi divizibil cu 400. Mai exact: 2.000 a fost an bisect, la fel ca 2012, însă 2100 nu va fi.
Din punct de vedere statistic, șansele ca o persoană să fie născută pe 29 februarie sunt de una la 1.461. În lume sunt circa 4,1 milioane de oameni născuți în 29 februarie, iar dintre aceștia circa 12.500 sunt români.
Așadar, 29 februarie este o dată care apare la patru ani, în anii pari divizibili cu patru, precum 1976, 1996, 2000, 2012 sau 2016, fiind a 60-a zi în astfel de ani, în calendarul gregorian, rămânând 306 zile până la sfârșitul anului. Până la Iulius Cezar, romanii socoteau anul ca având 355 de zile. Deoarece, la un moment dat, lunile anului nu mai corespundeau cu anotimpurile, împăratul a decis, în anul 45 i de Hr, să mai adauge 9 zile, readucând lucrurile la normal. Pentru a asigura sincronizarea duratei dintre echinocții cu zilele din calendar, Cezar a decis să mai adauge, odată la patru ani, încă o zi în calendar. Mai bine de o 1.600 de ani, calendarul iulian a fost folosit de lumea europeană civilizată. Ca urmare a faptului că în fiecare an se pierdeau mai bine de șase ore, s-a ajuns ca data reală să fie decalata zece zile. Papa Gregoriu a decis în 1582 reforma calendarului, stabilind data reală cu zece zile mai târziu. Astfel a luat naștere calendarul gregorian, care este valabil și astăzi. Papa Gregoriu a păstrat regula anilor bisecți, însă a hotărât ca anii care se termină în 00, adica anii seculari, să nu fie bisecți decât dacă rezultatul împărțirii lor la 400 este un număr întreg.
O lege străveche spune că în această zi, femeile pot să ceară în căsătorie bărbatul iubit. Legenda datează din Irlanda secolului V. Sfânta Bridget l-a rugat pe Sfântul Patrick să permită femeilor, într-o singură zi din an, să-i ceară în căsătorie pe bărbați. Pentru a-i face pe plac, acesta a hotărât ca ziua respectivă să fie 29 februarie. Tradiția s-a păstrat veacuri de-a rândul, în secolul al XIII-lea a fost chiar adoptată ca lege în Scoția, iar bărbatul care refuza cererea în căsătorie era amendat.
